Dudul are un lemn tare, elastic și totodată rezistent, numai bun pentru a face o țeapă trainică, capabilă să facă față hoardelor de melteni nesimțiți ce trebuiesc numaidecât altoiți.

Amu, dacă nu se găsește lemn de dud, că acum sunt destul de rari, e bun și trunchiul de alun de pădure, că este foarte elastic și, dacă-l uzi un pic, e numai bun de altoit pe spinare oameni bipezi de genul:

Într-o staţie, tramvaiul poposeşte mai mult decât în celelalte. Nedumerire. Vatmanul coboară, şi după el 10-15 curioşi. E un câine sub tramvai! […] S-au auzit vreo 3 voci, la intervale scurte: “Hai, dă peste el şi hai să mergem!” “Dă-l dracu’ de câine, stăm pe loc pentru un câine?!” […] Vatmanul […] porneşte încet la drum. Destul de încet încât să audă o ultimă plângere, de la o femeie: “Am stat ca proştii aici.. Trebuia să dea peste el. Dacă era un om, mai ziceam…”

Sursa

Oricine se grăbește, oricine are treabă, oricine poate justifica orice. Dar trebuie să fii un anume fel de biped să instigi la uciderea unui câine, pentru simplul motiv că te grăbești.

Nu mă înțelegeți greșit, sunt de acord cu eutanasierea câinilor, dar nu pe motiv de grabă ci de siguranță și igienă, ceea ce este o foarte mare diferență pentru că primii sunt doar cruzi, în timp ce ultimii sunt doar pragmatici. Iar eu am o problemă cu cruzimea.

În fine, ce fel de babă senilă trebuie să fii să instigi la uciderea unui câine?

Via Oana Portase.