La Academia de cuceriri intergalactice, un fel de academie militară, doi klingonieni aveau ca temă să scrie un discurs având ca model discursul unui conducător din galaxie și, ghinion, la tragerea la sorți au avut ghinionul să-l nimerească pe Băsescu.

No, îi dau băieții drumul la vizualizare și încep să asculte, comentând de pe margine.

– maH ‘oH pa’ vo’ QaQ DIchDaq! chay’ ta’ta’ maH tlhap Daq ‘Ij Daq vam?

– ghaH Qot Hutlh pItlh!

– ‘Iv ‘oH pa’ Hutlh quv?

– ‘oH ‘oH rur ja’ta’ tlhap Sut lItha’ ‘ej jIH DIchDaq ghobe’ ghaj SoH vam ram!

– joq ‘oH ‘oH rur ja’ta’ maH DIchDaq ghobe’ pol Suv!

Și băieții încep să râdă extrem de zgomotos, distrându-se la maxim, continuând să comenteze de pe margine:

– ‘oH pa’ loDpu’ ‘Iv Har vam Qot? ‘oH rur ja’ta’ ghoS pa’ ‘ej maH DIchDaq chaw’ SoH yIn!

Deja băieții râd absolut isteric și incontrolabil, la așa glume bune și încep să bage de la ei și mai tare:

– maH ghaj ‘op latlh Qot rur vam!

– maH ghoS Daq roj tlhap maH Daq lIj pIn ‘ej ghaH DIchDaq ghobe’ Hegh joq SoH ‘oH nIH!

Evident, băieții nu s-au mai putut concentra de la așa dume haioase și, ca atare, nu și-au mai făcut tema, picând la examen. Peste ani au ajuns căpitani de nave. Vă rog să faceți abstracție de klingoniana de mlaștină. Puneți mouse-ul peste fiecare propoziție și lăsați-l nemișcat una, două secunde, ca să vedeți ce vorbesc ăia.