Într-o seară mă sună un tip că nu-i mai merge calculatorul. N-aveam chef să merg la el, cu atât mai mult cu cât ştiam că îi cam ţepar. Vroiam să stau să mă uit la un film, căci îmi făcusem alte planuri. Dar mă roagă frumos un prieten pe care nu-l puteam refuza.

Cobor la scară iar omul mă aştepta cu maşina. Intru în maşină şi plecăm. Observ că era băut şi încep să mă îngrijorez. Îmi pun centura. În fine, ajungem cu bine la om acasă. Intru în casă şi mă pun la calculator să-l bibilesc. În cameră mai era o fetiţă de vreo 8 ani care se uita la TV.

Io mă apuc să văd de calculator, o sculă veche de vreo 12 ani, dar originală (PIII la 350 MHz, 128 MB RAM, Dell, etc). O întreb dacă are jocuri sau ceva pe care vrea să nu le şterg iar ea îmi spune:

– Numai Tarzan. Dar nu ştiu sora mea ce …

Şi apare în cameră o zână de vreo 17 – 18 ani îmbrăcată într-un capot (halat de baie) şi cu nişte şlapi verzi şi pufoşi, gen fluffy, în picioare. O salut, etc şi îmi înfing ochii în monitor. Cu coada ochiului văd cum îşi ia hainele şi iese din cameră să se schimbe. După vreun minut apare înapoi în cameră îmbrăcată cu nişte pantalonaşi de trening negri prin care i se vedeau foarte bine formele…

– De ce te-ai întors? Mă întreabă ea.

– [De fraier.] Aşa-s io.

– Câţi ani ai?

– Un sfert de secol. Pentru omor.

– Ha, ha. Şi la vârsta ta mai eşti timid?

– [Păi dacă îs prost.] Nu-s timid. M-am gândit că noh, poate ai nevoie de intimitate.

– [Roşeşte.] Eşti drăguţ.

– [Eşti bună. Păcar că eşti cam de-o vârstă cu pedeapsa.] Mulţumesc.

Deja începeam să mă îngrijorez că era cam periculoasă puştioaica. O întreb:

– Ai nevoie să fie salvat ceva din calculator?

– Numai nişte referate.

– Ce fel de referate?

– Păi în pregătire pentru BAC ne-o dat profa de română să facem nişte referate despre genurile literare.

– Ălea cu liric, epic şi dramatic, sau care?

– Da, exact alea. Doar că îs mai multe.

– Normal, am zis şi io trei. Dar ştiu că mai sunt.

– Normal că ştii. Doar le-ai învăţat la şcoală.

– Logic.

Caut referatele fetei şi le pun pe un stick de memorie. Pun şi jocul copilei şi mă apuc să instalez Windows-ul după ce, în prealabil, am formatat hard disk-ul. Puştioaica îşi trage un scaun şi se pune lângă mine la birou să vadă ce fac. Şi-i explic, normal. Şi cum stătea ea aşa uitându-se galeş la mine, apuc să observ detalii despre ea.

Prin tricoul portocaliu i se vedeau coastele şi sânii tari şi drepţi, cu sfârcurile îs sus. Deja mă treceau toate apele şi toate gândurile "negre" posibile. Ea era toată numai un zâmbet, cu dinţii de un alb perfect, buzele frumoase, năsucul mic, ochii căprui deschis… Părul ei şaten, lung şi lins, se revărsa peste umeri ascunzând urechile mici… Tocmai făcuse baie şi parfumul ei de domnişoară umplea încăperea. Mirosea a levănţică. Am o slăbiciune pentru levănţică. Desface două portocale cu nişte mişcări foarte delicate. Una o împarte cu mine şi una i-o dă surorii ei. Am o slăbiciune şi pentru mirosul de portocală. Portocală cu levănţică…

Deja nu mă mai puteam concentra nici cu slujbe. Puştioaica se bagă în pat, sub o pătură.

– I-o fi frig, mă gândesc. Logic, doar a făcut băiţă.

Fetele se uitau la ceva film cu multe faze erotice. Io nu mă uitam, că nu aveam curajul… Aia îmi mai lipsea. Aşa că povesteam cu ele, adică răspundeam la tot felul de întrebări, etc. Şi la un moment dat mă întorc nu ştiu cum, şi o văd pe puştioaică cum se… mângâie pe alocuri prin locurile esenţiale, dacă mă înţelegeţi. Roşise toată şi mă privea atent, cu ochii  întredeschişi, savurând parcă orice gest al meu, şi c-o voce tremurândă mă întreba tot felul de chestii banale… O vedeam foindu-se de plăcere sub pătură… Îi vedeam mâna plimbându-se jucăuş, o auzeam respirând greu şi tremurând…

Mi-a fost greu, foarte greu…