Apropo de legalizarea căsătoriilor homosexuale din Irlanda
Știți cum arată Republica Ortodoxă România? Fix exact precum Coreea de Nord. Și spun asta după ce am citit, parțial, o abjecție de-a lui Capșali, în care vesticii sunt niște pui de satană care fac și dreg pe la spate, adânc, puturos.
Dacă-n discursul lui Kim înlocuiești „armata” cu „societatea”, obții fix discursul lui Capșali.
Zice Kim că SUA trimite armată ca să cucerească o țară? Zice și MulăVerde fascistoidă că SUA trimite ONG-uri care să propovăduiască poponăreala și trimite bani ca să cumpere opinia publică, imaginându-și, în întunecimea minții sale, că Dublin e un fel de Caracal…
Bineînțeles, CapSec amestecă geopolitica și religia într-un mix conspiraționist despre care te și întrebi:
– Băi, dar cum permite dumnezeu așa ceva?
Fiindcă am mai multă experiență cu irlandezii decât Neuronul Singuratic, nici n-am găsit de cuviință să scriu despre legalizarea căsătoriilor homosexuale din Irlanda, până să mă enerveze Prostache, desigur.
Irlandezii sunt niște oameni foarte, foarte interesanți. Sâmbătă seara se taie cu cuțitele sau se bat în pumni, dar duminică merg la biserică. Sigur, mie mi se pare că sunt ipocriți, chiar și ei știu că sunt ipocriți, dar sunt sinceri în altceva: în umanitatea lor.
Dacă-i întrebi cum de se schimbă radical în 12 ore, spun că este o chestie cultural-tradițională, dar că în niciun caz nu ar pune oamenii deasupra bisericii. Adică, n-ar pune drepturile unui om mai prejos de interesul bisericii. În timp ce se omoară, ocazional, cu englezii din Irlanda de Nord, protestanți, nu catolici ca ei.
Irlandezii sunt niște oameni foarte interesanți, prin aceea că afișează o anume aderență față de valorile tradiționale, în timp ce sunt cu mult mai liberali decât noi. De fapt, asta frapează și-n UK: conservatorii lor sunt extraordinar de liberali.
Și este logic de ce: oricât ar fi de conservatori, nu pot fi mai puțin progresiști decât o jumătate din societate, pentru că altfel devin o piatră de moară în mersul societății, ca un fel de Ion Iliescu omniprezent. Dar să revin la subiect.
Irlandezilor le plac oamenii. În general, se poartă bine unii cu ceilalți, chiar dacă au mult mai multe scursuri decât noi (singura țeapă luată-n UK era de la un irlandez roșcat, și putea să se lase cu pușcărie!), dar au un anume fel de a se raporta la oameni care nouă nu s-ar părea straniu, și anume se aplică tehnica întâlnită și-n mediul corporatist „eu sunt OK, tu ești OK”.
Acesta este registrul „revoluției” sociale din Irlanda. „Eu sunt OK, tu ești OK.” și se aplică în toate cazurile, gen: „Eu sunt hetero, tu ești gay. Eu sunt OK, tu ești OK.”, deci nu aveam de-a face cu nu știu ce conspirație (bă, PedoLache, cât de bolnav mintal trebuie să fii ca să pretinzi că homosexualitatea se predă la grădiniță? Adică, ce fel de materiale urmărești, dacă ajungi la concluzia că copiii au sexualitate?), revenind.
În Irlanda nu s-a petrecut nu știu ce revelație socială, nu s-a răsturnat lumea cu fundul în sus (sic!) și nu li s-a trezit unora că ceva e OK. Pur și simplu, oamenii au ajuns la concluzia că niciunul dintre ei nu este mai uman sau mai sfânt decât restul, ceea ce la noi nu se va întâmpla niciodată pentru că pe noi societatea ne învață că le știm pe toate și că restul sunt îngrijorător de proști.
„Eu știu cel mai bine cum trebuie să trăiești tu!” versus „Eu sunt OK, tu ești OK”.
Lasa un raspuns