Nu prea știu cum să o spun elegant, așa că o voi spune în maniera în care o gândesc:

În momentul în care „fac ce vreau cu banii mei” este valoarea supremă în România, pe jumătate am legalizat prostituția, traficul de droguri și de carne vie și traficul de arme*.

Din această perspectivă, nu cred că fiecare om face ce vrea cu banii lui ci, cel mult, îi cheltuie cum crede de cuviință, fără a tulbura ordinea naturală a lucrurilor. Sau ceva de genul.

De exemplu, fără a mă îndoi de buna credință a lui Arhi, care este un om deosebit, nu pot, totuși, fi de acord cu afirmația:

Am ceva cu cei care consideră că (ei) pot decide ce (să) fac eu cu banii munciți de mine.

Sursa

Pe de-o parte e just, e demn, e libertatea umană în acțiune. Însă libertatea asta nu poate fi atotcuprinzătoare, întrucât este mărginită de libertățile altor oameni. Ceea ce implică niște chestii.

În fine, care ar fi valoarea corectă din punct de vedere social derivată din expresia „fac ce vreau cu banii mei”?

* Argumentul cu „free trade” este folosit în SUA de către companiile care vând armament.