Despre toleranța față de diferențele culturale

În fotografie, vedem protestul femeilor din Iran de la data de 8 Martie 1979, în care protestau împotriva obligativității de a purta hijab-ul. Deci, până unde merge toleranța față de diferențele culturale?

Merge, oare, până la a accepta un rău impus religios? De exemplu, un alt ritual religios întâlnit preponderent în Africa și exportat și-n restul lumii civilizate îl constituie procedura medicală numită mutilare genitală.

La femei, mutilarea genitală implică, în funcție de religie, amputarea completă a clitorisului, sau tăierea nor fragmente din labii, fie la vârstă foarte mică, fie la vârsta de 7 – 9 ani.

La bărbați, procedura se numește circumcizie, și implică tăierea pielii prepuțului, în general la vârsta de 7 zile.

Întrucât aceste proceduri medicale sunt ireversibile, iar victimele nu au discernământul necesar pentru a se opune, respectiv pentru a decide efectuarea procedurii, în lumea civilizată mutilarea genitală este interzisă, în special la femei.

Nu-mi este clar de ce la bărbați mutilarea genitală este în general permisă, doar Islanda introducând începând din acest an interzicerea procedurilor de mutilare genitală și la bărbați, la femei acesta fiind interzisă încă din 2015.

Cum ar veni, unele țări interzic efectuarea unor proceduri medicale religioase, deci impun o limită pentru toleranța față de diferențele culturale, în general limita fiind dată de:

  1. Libertatea religioasă îi este garantată fiecărui individ.
  2. Libertatea de practică religioasă se termină acolo unde începe dreptul individului, pentru că altfel încă am avea sacrificii umane și măritișuri cu forța la vârste grozav de fragede.

De aceea zic, hijabul – care este o formă de manifestare/ practică religioasă – ar trebui să fie interzis în spațiul public, nu pentru că această practică i-ar face rău individului, ci pentru că împinge în spațiul public o practică religioasă, impusă.

În context politic, introducerea obligativității hijabului a venit deodată cu asediul ambasadei SUA de la Teheran, o acțiune inacceptabilă conform legislației internaționale în vigoare.

Practic, acceptând hijabul în comunitate, acceptăm un set de idei incompatibil cu ceea ce este corect, etic și funcțional benefic pentru societatea noastră. De fapt, nu doar pentru societatea noastră. Femeile din Iran s-au opus, se vede clar că ideile respective nu au fost bune nici pentru societatea care le-a adoptat.

De asta zic, toleranța față de diferențele culturale trebuie să aibă o limită, iar această limită trebuie să nu fie dată de cler, de religie și de oameni interesați de religie, pentru că interesul acestora este întocmai extinderea practicii religioase în spațiul public, iar nu restrângerea acestuia.

P.S Ca să fie clar, și găurirea urechilor fetițelor pentru a putea purta cercei este tot o formă de mutilare. Nu genitală, dar tot legată de sexualitate, că băieților nu li se găuresc urechile.

P.S. Foto via Daniel P. Funeriu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.