Exagerările unei mame
În povestea cineva aseară la o bere cum la un interviu de angajare organizat de companie vine un flăcău cu mă-sa, la modul: „doamna ceruse să stea cu fii-su la interviu și a cerut să i se aducă un scaun”.
Pfuai, mi-a căzut fața pe jos, pe cuvânt de nu. Femeia respectivă își otrăvea copilul cu atâta băgare în viața omului care, între noi fie vorba, avea vreo 25 de ani. Serios, asemenea cazuri patologice sunt deja grave, la modul:
– O să-i pună mă-sa prezervativul și când se fu*e?
Femeia vorbea serios și orice justificare ar avea, așa ceva nu se face, nu mergi la firmă de mână cu intervievatul. Nu se face. Voi ce părere aveți despre faza asta? Că eu am câteva sentimente mai de grabă contradictorii.
Copilasul ala o sa fie controlat toata viata lui de maica’sa: cand merge la baie, cand si cat mananca, ce prieteni are, ce face si tot asa. Iar cand ma’sa nu o sa mai fie o sa ajunga sa fie controlat de nevasta si tot asa. Este tragic ca nu are niciun cuvant de spus si ca ii permite asemenea lucruri. De fapt nici nu ma mai mira: o buna parte din prietenii mei care au trecut demult de varsta de 20 inca se mai trezesc cu micul dejun facut de parinti in fiecare dimineata. Eu una as turba sa stau asa.
Nu văd ce șanse are ca să se însoare.
Ii gaseste maica’sa o nevasta…stai linistit
Nu cred că mă-sa îi poate găsi o nevastă. Nu cred că poate exista o nevastă potrivită pentru om în acest univers. 🙁
Am patit asa in vremurile glorioase…tineam anagajari pe vanzari…si ma suna nevastasa lu unu …spunandu-mi ca sotu e mia timid…..si el se angaja pe vanzari….=)) na educatie:)
Dumnezeule! =)) Asta este o fază memorabilă.