Psihologia puterii
Un fragment din ediția tipărită a Știință și Tehnică:
[…] potrivit psihologiei sociale, în general aroganța precede puterea, nu invers. Și realitatea este că, în pofida pretinsei lor aversiuni față de aristocrați, oamenii cam au tendința de a le conferi autoritate exact celor mai narcisiști indivizi (care și-o doresc cel mai tare). Studiile asupra comportamentului de grup au arătat că indivizii cu cea mai mare încredere în ei înșiși sunt cei care ajung lideri, iar în cazul acestora experiența puterii nu face decât să le consolideze sentimentele de superioritate și egocentrismul.
Interesant, foarte interesant. Oare ce concluzii putem trage noi de aici?
Putem trage concluzia că e un articol răsuflat. Știam demult toate astea, o știau și conducătorii multinaționalelor, și jucătorii la bursă, și MLM-urile, și con-artiștii. În ultimii ani, au aflat-o și răsuflații analfabeți ce fac subiectul unei mari părți din mass-media. Și acum ai aflat și tu. Welcome to the club!
P.S. Pot să râd? Pot?
Poți. Dar pentru mine e ceva nou.
Increderea in sine face totul. Cred ca felul in care gandim, atitudinea noastra atrage evenimente pe masura. Pesimistilor n’o sa le iasa niciodata treaba. Ca sa reusesti trebuie sa crezi in cel mai sincer si puternic mod ca vei reusi.
Fake it ‘till you make it, cum ar zice englezul.