Tătuca, statul

Tudor Ciuhodaru a propus, la un moment dat, ca toți copiii școlari și preșcolari să primească periuțe de dinți de la stat. Să zicem că înțeleg nevoia educației pentru igiena orală, pentru că mie mi-a lipsit multă vreme, deci înțeleg supărarea Carolinei și a lui Alin vizavi de respingerea acestui proiect de lege.

Personal, mie mi se pare bună respingerea acestui proiect de lege, pentru că, dacă le-am fi dat și periuțe de dinți, eventual fără pastă, le-am fi dat copiilor impresia că statul este un fel de tătuc care dă și dă și dă.

Nu înțeleg, de exemplu, de ce n-am mări alocațiile, astfel încât toți copiii să-și permită materiale igienico-sanitare. Nu înțeleg de ce nu am crește nivelul de trai, pentru a putea susține financiar educația igienei personale de către părinți.

Mie, de exemplu, mi se pare mai grav că sunt fete la pubertate care nu au acces la tampoane și la materiale sanitare specifice decât că, vezi doamne!, copiii n-au periuțe de dinți.

Mie, de asemenea, mi se pare mai grav că sunt copiii care n-au mâncare cu ce să-și strice dinții, mai de grabă decât că n-au periuțe cu ce să și-i curețe, deși este logic că, dacă nu mănâncă, copiii nu se spală pe dinți, respectiv că, dacă nu mănâncă corespunzător, pentru că nu-și permit, dinții copiilor se strică oricum.

Mi se pare că susținerea unei asemenea inițiative este un fel de punere a carului înaintea boilor, pentru că nu rezolvă nici problema igienei orale, nici a sărăciei.

Deci nu, nu contest necesitatea educației în materie de igienă, dar contest metoda aleasă.

5 Comentarii

  1. Caroline 10 mai 2015 la 19:02 - Raspunde

    Bun, bun, mărim alocația. Problema nu e de bani cât despre cum să îi educăm pe copii despre importanța unui stil de viață sănătos, chiar dacă vorbim de un subiect banal, cum e igiena orală. Tampoane s-au mai împărțit prin școli. E o tradiție pe care au implementat-o cei de la Allways. Nu știu cât din tradiția aia mai există, dar știu că acum câțiva ani exista. Și mai există și proiectul umanitar ShoeBox, un proiect care, întradevăr, nu are puterea de a ajuta toți copiii defavorizați din Românica, dar măcar ajută o parte din ei. Deci, pe parte financiară, am optimismul că lucruile vor începe să se miște. Problema e cu educația. Aici e buba. Și crede-mă, oricât de mulți bani am avea, majoritatea părinților nu sunt și nu vor fi nicodată în stare să își educe copiii. E nevoie de schimbarea întregului sistem iar asta nu se poate face decât cu pași mici.

    P.S. Fain, fain blog! 🙂

    • Robin Molnar 10 mai 2015 la 19:32 - Raspunde

      Schimbarea de generație nu se face prin mocăngeală, ci prin educație. Plus că românii nu apreciază gratuitățile, și nu pun valoare pe ceea ce li se oferă moca.

      P.S. Bun venit pe-aici.

      • Caroline 10 mai 2015 la 20:07 - Raspunde

        Nu le punem în valoare pentru că încă suntem dominați de spiritul comunist. Ne e frică de ce e moca pentru că îl asimilăm automat cu dictatura ceaușistă. Din cauza asta nu mai avem nici fabrici, nu avem infrastructură, economie, nimic. Corect, mentalitățile se schimbă prin educație, dar aici e o discuție mult mai amplă. Eu întotdeauna am căutat să văd ce efecte benefice poate avea o mocăgeală deasta asupra societății și economiei de piață. Și în cele mai multe cazuri, e mai ok pe termen mediu și lung să dai chestii moca. După o perioadă de tranziție, psihologic vorbind, au loc schimbări pozitive în mentalul colectiv. Dar trebuie răbdare. Răbdare amestecată cu un sistem al educației bine pus la punct. Un fel de ciorbă socială dar nu socialistă și nici liberală. 😀

  2. Ionuț Staicu 10 mai 2015 la 21:01 - Raspunde

    Vezi tu… Mărirea alocației este ceva extrem de ușor de măsurat și, implicit, extrem de greu de sifonat. Presupun că ministrul cere bani la buget pentru alocație și… aia e. Nu are cum să-și tragă nimeni, nimic.

    Pe de altă parte, o periuță clasică la 80 lei… e o nimica toată 😀

    • Robin Molnar 10 mai 2015 la 21:02 - Raspunde

      Exact. Unde e cuantificabil, e greu de furat. Așa…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.