Trebuie să oprim îndoctrinarea religioasă din școli!

Zilele trecute, Patriarhia Română și Ministerul Educației au semnat un protocol secret privind educația religioasă în școli. Să începem de la acest aspect: de ce ar fi secret, dacă ar fi legitim? Logic, însă, nu este legitim, deci trebuie ținut secret…

Nu are sens să intrăm în detalii, însăși natura secretă a acordului ne dă dimensiunea imoralității actului…

Priviți videoclipul de mai sus. Acesta este un atac clar al bisericii la adresa educației. BOR n-are nevoie de elevi care să beneficieze de pe urma educației, ci care să se lase îndoctrinați și să creadă orice, dar absolut orice tâmpenie le spune preotul, cum ar fi asta.

Undeva, cineva, cândva va trebui să spună stop joc și să permită îndoctrinarea copiilor numai într-un cadru bisericesc, nicidecum în școala care ar trebui să-i învețe cu totul și cu totul altceva.

Din păcate, majoritatea credincioșilor din România sunt din aceia, de rea credință, care consideră că lumea ar trebui să se învârtă în jurul credințelor lor stupide, și nu se întreabă de ce preotului i se permite să vorbească despre sexualitate – în context religios – în timp ce noi nu avem ore de educație sexuală – cum au restul națiilor care au apă curentă și canalizare.

În România, dublul standard este atât de încetățenit, încât marea majoritate a semenilor noștri nu văd nicio problemă a în a avea standarde duble, nu văd nicio frântură logică în toată chestiunea acesta și li se pare că o biserică ce a strâns averi colosale de la un popor sărac este benignă și nu acceptă să înțeleagă că pe măsură ce BOR se îmbogățește, oamenii sărăcesc. Pentru că banii ăia vin de undeva.

Dar divaghez. Nu poți să spui că școala este lucrarea satanei, după care să militezi pentru predarea religiei în școală.

Trebuie să ne desprindem de obiceiurile Evului Mediu, să gândim drept și să facem ceea ce trebuie, pentru că altfel condamnăm la suferință niște copii.

Trebuie să oprim îndoctrinarea religioasă din școli!

2 Comentarii

  1. Razvan Pascal 06 iunie 2014 la 06:32 - Raspunde

    Cum?

  2. Nautilus 06 iunie 2014 la 12:07 - Raspunde

    “În România, dublul standard este atât de încetățenit, încât marea majoritate a semenilor noștri nu văd nicio problemă a în a avea standarde duble, nu văd nicio frântură logică în toată chestiunea acesta și li se pare că o biserică ce a strâns averi colosale de la un popor sărac este benignă și nu acceptă să înțeleagă că pe măsură ce BOR se îmbogățește, oamenii sărăcesc”

    De fapt, tocmai biserica îmbogăţită pe spinarea pulimii este benignă şi ipocrizia e benefică pentru noi. (Paradox)

    Motivul: structura socială la noi depinde de relaţiile sociale şi familiale tradiţionale. Oricât te-ai da peste cap, întotdeauna cel conservator, familist şi eventual şi religios va fi cel care se caţără pe funcţii şi putere (politician, comandant militar, funcţionar corporatist superior), şi aproape întotdeauna cel care spune ceea ce nu trebuie despre popi, cruci, biserici e cel care şi-o ia. Ca unul care şi-a luat vreo 4 ani şi jumătate la Penitenciarul Timişoara.

    Din acest motiv, dacă un personaj face pe ateul, se simte obligat în acelaşi timp să fie hiper-conservator, ca să îşi apere poziţia socială. Se simte cu musca pe căciulă, ştie că lumea e cu ochii pe el. (Sau pe ea. În cazul femeilor acest obicei e mult mai răspândit.)

    Unul care e cunoscut drept tip credincios şi umblat pe la biserică precum Berbecali îşi mai permite scăpări, mai o beţie, o bătaie, o gagicăreală, fiindcă ştie că pe de o parte publicul i le trece cu vederea şi pe de altă parte e de ajuns să treacă pe la părintele, să se spovedească şi să se roage şi s-a împăcat şi cu propria conştiinţă.

    Contraexemplu: comuniştii pretindeau că sunt atei şi duşmani ai religiei, dar erau conservatori în privinţa relaţiilor sociale şi familiale, mai conservatori chiar şi decât popii de azi.

    Între un Ceauşescu şi un Preafericilă îl prefer pe al doilea.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.