Acesta este un exemplu de impotență legislativă din partea Parlamentului, respectiv de impotență administrativă (executivă) din partea Guvernului.

O femeie bolnavă psihic a fost alungată din casă de iubitul ei. Aceasta și-a luat cei patru copii și s-au dus încotro…? Nu știu unde s-au dus, că au mers prin zăpadă și frig și când copiii n-au putut să mai meargă femeia s-a dus după ajutor cu unul dintre copii, lăsându-i pe restul de trei în pădure. Noaptea.

S-a întors cu medici și tot. Dar unul dintre copii murise de frig. Iar femeia nu este de vină pentru că nu are discernământ. În principiu ea a acționat instinctiv pentru a-și salva odraslele.

Amu, partea nașpa este că că atât ea cât și concubinul ei au consumat alcool, de unde s-au și luat la harță. Așa că mă întreb: dacă statul interzice vânzarea alcoolului către copii pe motiv că aceștia nu au discernământ (din punct de vedere legal, adică), de ce n-ar interzice și vânzarea de alcool către adulții care nu au discernământ?

Câți oameni, copii și adulți deopotrivă, trebuie să mai moară până ca cineva să ia măsuri? Avem de ales? Avem soluții? Ce facem?