Interfață între creier și computer
Nu știu vouă, dar mie mi-ar plăcea o interfață wireless între creier și computer (Brain Computer Interface). Pentru că, de exemplu, aș putea sta în pat și în același timp să scriu pe blog. Sau să fac altceva. Sau pentru că, într-o stare de semi-veghe nocturnă aș putea face mai mult din ceea ce-mi doresc.
Știu că pare SF, dar deja au fost realizate primele interfețe capabile să scrie textul alcătuit cu puterea gândului, literă cu literă și așa mai departe. Ceea ce, dacă mă întrebați pe mine, este fezabil de folosit, întrucât putem învăța să controlăm acea interfață extrem de facil. După părerea mea, desigur.
Adică nici scrisul și nici cititul nu sunt ușor de învățat, la fel cum nu este ușor nici să înveți să scrii la computer, dar cu suficientă practică se poate ajunge departe. Ia uite 100 de euro cât de departe te duc (Mynd). Sau, pentru cei cu mai mulți bani: Emotiv Epoc.




Shit, duuuude!!! Vrei sa zici ca or aparut pe piata??? 😀 Eu de ce nu am auzit de ele? 🙂
Păi tu citești de memristori și alte de-alea. =))
Plictisitor, eu aștept tehnologia care să mă ajute să-mi folosesc propriul creier ca pe un computer. Ce interesant ar fi!
=)) Păi ce poate face un computer și nu poate face creierul?
La comanda Save, un computer salvează informații. Am încercat și cu creierul meu, dar nu vrea să le salveze decât pe unele dintre ele. Dacă aș putea să-mi organizez informațiile din creier ca pe un hard disk, totul ar fi mult mai ușor. Aș aloca 5% spațiu pentru a salva niște informații care să nu poată fi șterse never ever, iar restul de 95% l-aș lăsa liber, la voia propriilor toane și la cheremul intuiției. Oh, ce fain ar fi de-aș putea stoca o mică parte din ce vreau eu!
Uitarea este, de cele mai multe ori, o binecuvântare a naturii, cred eu. 😀
Lasă tu beneficiile uitării, eu vorbesc de stocarea permanentă a unor informații extrem de importante și utile pe care nu le pot stoca altfel decât cu comanda Save (imposibilă deocamdată).
Apăi d’aia o inventat Microsoft acel mic utilitar numit simplu: Sticky Notes =))
Nu sunt atât de inteligentă încât să pot folosi Sticky Notes pentru a memora astea 2228 de bucăți, fiecare cu vreo două pronunții și cu vreo 2-3-7 sensuri fiecare http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_kanji_by_stroke_count înainte să ies la pensie.
Parcă simțeam io ceva. =))
Ehhhhh… Fetele astea… Vreți să le știți pe toate 😛
Aha. Presimt că are de-a face cu japoneza?