Mi-am curăţat tastatura şi, pentru că tot îmi place să spun poveşti de groază ţi să vă povestesc ce era prin ea, pe ea, ce mai, peste tot: noaptea tastelor vii…

Cred că aveam cea mai murdară tastatură din oraş. Bine, nu sunt sigur, dar no. De câteva luni mă aştepta liniştită într-un colţ, aşteptând să-mi găsesc timp şi de ea, să o curăţ, să o îngrijesc. În timpul acesta praful de la şosea s-a depus pe ea fără, însă, a-mi atrage atenţia, fiindcă foloseam o tastatură secundară.

Şi cum azi m-am apucat să fac curat în cameră am văzut-o. Mă luase apoplexia, nu altceva. Tastele erau jegoase nici eu nu ştiu să spun cu ce. Dar ce era sub taste? Un amestec de praf, scrum de ţigară, păr de pisică şi alte cele dezgustătoare şi oribile!

Am desfăcut tastele şi le-am băgat într-un lighean cu săpun lichid şi apă fierbinte. Apoi am desfăcut tastatura. Am curaţat plasticul inferior pe care este montată folia de contacte şi partea electronică. Apoi partea superioară am spălat-o cu jetul de apă de la duş, că altfel nu se putea. Jegul ăla oribil nu se desprindea altfel.

Acum am o tastatură curată ce mai trebuie doar asamblată, după ce se usucă tastele. Şi nu, n-am făcut poză, să nu vă oripilez.