O șansă ratată

Producătorii de dispozitive de stocare de tip SSD au ratat zilele acestea șansa de a deveni mainstream (obișnuite, firești) fiindcă n-au reușit să profite de valul de creștere spectaculoasă a prețurilor hard diskurilor pe care ar trebui să le înlocuiască.

Să fim serioși, tehnologia nu este atât de revoluționară încât să merite cinci sute de dolari pe bucată și, dacă n-ar fi după cei de la marketing, aceste dispozitive s-ar putea vinde și cu o treime din preț, poate chiar și mai puțin.

Desigur, cei care iau aceste decizii se uiită doar pe graficele pieței actuale, la perspectivele imediate și nicidecum la câți bani ar putea face dacă, de exemplu, ar deveni cei mai importanți jucători de pe piață…

Îmi pare rău, dar la faza asta toți au arătat un comportament de tip cartel, sau lipsă de viziune. Și e păcat, fiindcă ala faza asta noi, clienții, pierdem. Și bani și câștig tehnologic.

Dar oare cui îi pasă? Și câți sunt cei care au învățat de la exemplul industriei auto, că dacă nu ții pasul cu evoluția culturală și tehnică s-ar putea să o muști grav?

15 Comentarii

  1. Mihai Todor 03 decembrie 2011 la 23:25 - Raspunde

    Mda, probabil se va lăsa cu niște amenzi pentru practicarea de prețuri artificial umflate, cum au pățit marii producători de memorie RAM în trecut…

    • joita lucian 04 decembrie 2011 la 10:35 - Raspunde

      Sau cu niste amenzi ….neoficiale adica niste spagi…ca na asa se rezolva orice la noi!

      • Mihai Todor 05 decembrie 2011 la 00:07 - Raspunde

        Stai liniștit că nu e vorba de firme din România 🙂

    • Robin Molnar 05 decembrie 2011 la 08:27 - Raspunde

      Nu cred că e cazul acum.

      • Mihai Todor 05 decembrie 2011 la 21:46 - Raspunde

        Rămâne de văzut 🙂

  2. Bogdan 04 decembrie 2011 la 23:58 - Raspunde

    O chestiune cu multe tăișuri.

    Una la mână este că spre deosebire de HDD-uri unde foarte mari diferențe de performanță nu vezi chiar dacă treci prin 20 de chipset-uri și 7-8 platforme diferite, la SSD-uri performanțele depind mult mai mult de chipset și platformă (pe testate și din documentele tehnice oficiale)

    Comparativ cu HDD-urile, SSD-urile sunt o mină de aur pt. dept. de marketing tocmai pentru că pot spune fără să mintă că “My SSD is faster than your HDD” (ăsta e de exemplu un slogan OCZ)

    Momentan se exploatează mult ținând prețurile destul de sus și pentru că oferta de memorii flash dar și cea de controllere e oarecum subțirică.

    O altă chestie ține de deteriorarea rapidă a performanțelor unui SSD în funcție de modul de utilizare, ceea ce la un HDD nu există.

    De profitat nu aveau ce să profite prea mult de pe urma creșterii prețurilor la HDD-uri, e mai complicată schema, nu o explic dar ține de cicluri de producție, contracte cu OEM-urile mari, tragerea unui glonț în propriile planuri și proiecții de afaceri…

    Dacă mai aud faza cu SSD-ul care trebuie să schimbe HDD-ul.. mă las naibii de meserie. HDD-ul este o tehnologie ajunsă la maturitate, se realizează cu costuri mici de producție, raportul GB/$ este foarte bun iar probleme de compatibilitate, driveri, fiabilitate mult mai bun decât SSD-ul.

    SSD-ul este ok pentru disk-ul de sistem .. pt. stocare și pt. cei ce lucrează cu volume mari de date, deocamdată nimic nu întrece HDD-ul.

    PS – Pot rula și stresa un HDD cât vreau cu un risc ca el să crape dar fără să-mi nenorocesc performanțele într-un hal fără de hal încât să fie nevoie de un WipeDisk complet făcut de pe stick bootabil și prompter.

    Vrei un sistem rapid? Cumpără un HDD bun, rapid cu timpi mici din gama enterprise / server. Dacă cumperi o putoare din serii gen green sau eco apăi să nu te aștepți să zburde citind/scriind jdemii de poze cu Samantha Fox 🙂

    • Mihai Todor 05 decembrie 2011 la 00:14 - Raspunde

      Spune-mi paranoic, dar într-un laptop pe care chiar îl folosesc pe post de laptop, nu prea îmi surâde ideea de a avea HDD. Dacă ar fi nițel mai scăzute prețurile SSD-urilor, aș cumpăra imediat unul. Pentru stocare de date mai importante oricum folosesc un HDD Western Digital din gama enterprise (de ăla cu YS în coadă) care stă mereu într-un rack extern “lipit” de birou, deoarece am mult mai multă încredere în el pentru a reține date pe termen lung. În schimb, dacă bruschez nițel laptopul în timp ce funcționează, încep să îmi pun semne de întrebare asupra datelor de pe HDD-ul intern, oricâte protecții ar avea.

    • Robin Molnar 05 decembrie 2011 la 08:33 - Raspunde

      Dacă mai aud faza cu SSD-ul care trebuie să schimbe HDD-ul.. mă las naibii de meserie.

      Nu se va întâmpla acum, dar cred că se va întâmpla peste ani și ani.

      • joita lucian 05 decembrie 2011 la 09:40 - Raspunde

        NU prea stiu ce sa zic de ssd-urile astea…dar mie imi fac o gramada de scheme!

        • Bogdan 05 decembrie 2011 la 20:29 - Raspunde

          Ce fel de scheme? 🙂
          Vezi ca în BIOS la SATA să treci musai în mod AHCI chiar dacă Windows 7 instaleaza default driverele pt. mod SATA AHCI fără activarea manuală din BIOS în cazul SSD-urilor apar mari variațiuni de performanțe, sunt și la HDD-uri dar nu se pot sesiza atât de bine.

          @Mihai Chiar dacă s-au maturizat destul de mult SSD-urile uite că eu unul nu le consider înlocuitoarele HDD-urilor decât în anumite cazuri particulare *vezi laptop unde pe lângă performanțe aduce și un consum mai mic deci autonomie mai mare

          Vorba aia dau o căruța de bani pe un SSD ultra-rapid de scoate 500MB/s și în cazul meu dacă îl stresez cu teste de sistem îl aduc la nivelul unui HDD în 3 ore 🙂

          O chestie interesantă pe care sper să apuc să o testez sunt HDD-urile hibrid ce folosesc și un SSD inclus pt. un fel de ultra-mega-cache.

          • Mihai Todor 05 decembrie 2011 la 21:47 -

            Interesant… Ce-i drept, n-am avut ocazia să forjez niciunul încă…

  3. Bogdan 05 decembrie 2011 la 00:39 - Raspunde

    Mihai, în cazul tău da, pe un portabil câștigul este mult mai vizibil ca și performanțe însă nu m-aș încrede nici chiar în SSD când vine vorba de integritatea datelor.
    O soluție e backup permanent pe un storage device extern dedicat pt. așa ceva, eventual chiar și cu un RAID mirror.
    Dacă e să pice, pică la fel de bine și un SSD și un HDD fie el și unul military-grade. Nimic nu e 100% sigur.

    • Mihai Todor 05 decembrie 2011 la 02:03 - Raspunde

      Da, eu știu ce zici, dar deja SSD-urile au apărut de ceva ani pe piață, așa că mă aștept să crape ori în primele x săptămâni de exploatare ori după câțiva ani de uzură, DAR să scadă drastic șansele de a îmi pierde datele în cazul unui șoc fizic (adică no, dacă îl scap pe jos, tre’ să fiu a’dracu’ de ghinionist să facă un scurt în urma impactului, care să-l și nenorocească, chiar dacă se duce pe apa sâmbetii restul laptopului). De asemenea boost-ul de performanță pe un laptop oferit de un SSD începe să încline destul de mult balanța 🙂

  4. Bogdan 05 decembrie 2011 la 00:45 - Raspunde

    Completare.. rate de failure (RMA)
    Hard Drive:
    – 16.0%: Seagate Barracuda 7200.11 160GB
    – 4.2% Hitachi 7K2000 2 TB
    – 4.0%: WD Caviar Black (WD2001FASS)
    – 4.0% Hitachi 7K3000 3TB
    – 3.7% Hitachi 7K3000 2 TB

    SSD:
    – 6.7%: 2120 GB OCZ Agility
    – 3.7%: 60 GB OCZ Agility 2
    – 3.6%: 40 GB OCZ Agility 2
    – 3.5%: 90 GB OCZ Agility 2
    – 3.5%: OCZ Vertex 2 240 GB

    http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=en&rurl=translate.google.com&sl=auto&tl=en&u=http://www.hardware.fr/articles/831-8/conclusion.html&usg=ALkJrhhZMk_ZvhzHN9zIhv6p7genqrxgQw

    • Mihai Todor 05 decembrie 2011 la 02:23 - Raspunde

      Nu mă așteptam să fie așa de varză acele Seagate-uri… După ce am scăpat de era “Deathstar-urilor”, mă gândeam că restul companiilor și-au făcut temele, dar se pare că m-am înșelat în cazul Seagate 🙂

      De fapt, îmi aduc și acum aminte de vechile HDD-uri Seagate de peste 10 GB, care erau efectiv cărămizi. Le găseai destul de rar prin PC-urile obișnuite din Petroșani la vremea lor, deoarece erau substanțial mai scumpe decât Maxtor-urile, de exemplu, dar muuuult mai fiabile. Apoi, sărind în timp un număr de ani, apăruse prima generație de HDD-uri Seagate de 320 GB, modelul ST3320620AS, care se mișca impecabil în PC-ul meu. Peste încă un an, m-am hotărât să mai cumpăr încă unul identic, dar, se pare că procesul de fabricare se modificase între timp, deoarece noul HDD obișnuia să scoată câte un sunet metalic ascuțit la accesări mai intense, de-mi stătea inima’n loc când îl auzeam. Țin minte că îi făcusem toate testele posibile și imposibile și citisem pe forumuri că sunetul respectiv a fost declarat ca fiind “normal” de către Seagate, dar tot nu am fost mulțumit, așa că l-am măritat urgent și l-am înlocuit cu un Western Digital de 320, de ăla din gama YS, care și acum se mișcă impecabil din câte știu eu (l-am dat cuiva între timp), deși a văzut vreo 5 ani de torrente 😀

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.