În lipsa unui sistem de operare în care NSA să nu-și fi băgat coada, și știind că Windows 8 are mici bube negre, am decis – totuși – să trec pe Windows 8.1. Până la urmă, dacă toate opțiunile sunt proaste, n-ai decât să alegi ce-ți place, așa că m-am și resemnat.

1. Îmi place foarte mult felul cum se simte computerul, parcă ar fi nou.
2. Nu-mi place faptul că pe același hardware, nu-mi mai merge Virtual PC. Am înțeles că Microsoft face tranziția către Hyper-V , dar mi se pare aiurea că mă lasă fără alternativă. VMWare Player, în schimb, n-are nicio greață.
3. Îmi place noul ecran de Start, este foarte intuitiv și ușor de folosit și-mi plac și aplicațiile care se pot pune acolo. În special îmi plac aplicațiile de Twitter și Facebook. În md normal, trebuie să țin un tab mereu deschis cu FB, chiar și când nu mă dau pe el, pentru posibilul chat. Așa, mă degrevez de prostia asta și nu mai țin un tab aiurea. Plus, Facebook pentru web se mișcă infect.
4. Windows 8.1 a văzut că am două monitoare. Inițial, le-a pus ca și clonă. Apoi, pe când căutam setările pentru video, s-a configurat singur și le-a pus în modul Extindere, având taskbar-ul pe ambele monitoare, așa cum îmi place mie. Am rămas plăcut impresionat.
5. În rest, tote merg așa cum te-ai aștepta de la Windows, fără surprize deosebite.

Acum, teoretic, și Xbox-ul și telefonul merg în comun, dar mai avem un pic de studiat…