Zilele trecute, mai precis în 28 Iunie, Ion Desideriu Sârbu (Sîrbu se scrie corect, dar eu scriu Sârbu de când Academia Română a decis că se scrie cu „â” din „a” la mijlocul cuvintelor, deci de aproape două decenii) ar fi împlinit 93 de ani. Mi-am dorit, așadar, să pot publica acest material mai aproape de această dată, doar că n-a fost posibil.

Sunt mulțumit, totuși, că am reușit să-l public înainte ca bolșevicii de acum să preia complet puterea, și sper că acest material va fi văzut de cât mai multă lume, înainte să se întâmple vreun act de cenzură sau mai rău…

Revenind, I.D. Sârbu a fost un om de litere și gândire despre care nu prea cred că ați auzit, întrucât era anti-comunist și anti-prostie nefiind, deci, promovat de către neo-comuniștii veniți la cârma jafului național de după lovitura de palat din 1989.  Înainte de 1989 nici n-are rost să vorbim, veți vedea în cele ce urmează…

Casa Memorială a lui I.D. Sârbu este în orașul Petrila, pe strada I.D. Sîrbu (evident) și, până în 2010 era doar o altă casă gri printre blocuri gri, într-un gri orășel de provincie. Dar de-atunci Fundația Culturală Condiția Română se îngrijește, alături de partenerii săi, de acest amplasament acum atât de plin de culoare.

Oricând aveți drum prin Valea Jiului, vă invit să mergeți și până acolo, să vă bucurați de umorul select cu 100% inteligență și 0% țâțe și 0% hăhăieli ridicole. Și vă invit, prin intermediul citatelor de mai jos, pictate de niște copii, să-l cunoaștem pe acest cvasi-anonim genial al literaturii noastre.

De asemenea, nu putem vorbi despre Casa Memorială I.D. Sârbu fără a-l menționa pe mecena artelor și acțiunii sociale din Petrila, domnul Ion Barbu, artistul care stă în spatele Fundației Culturale Condiția Română și care investește foarte mult în acest templu al libertății de gândire și exprimare.

Ca și notă personală, pe domnul Ion Barbu l-am cunoscut cu ocazia unei serate muzicale pe care a organizat-o în curtea domniei sale, unde acesta a amenajat un fel de teatru de vară, foarte drăguț. Am rămas iremediabil mișcat de gestul de a invita necunoscuți să se înfrupte din cultură și mi-ar plăcea să mai particip la asemenea evenimente. Atunci, în prima jumătate a anilor 2000, poate prin 2003, țin minte că au cântat cei de la Nightloosers într-o frumoasă seară de vară.  În fine…

Aceasta este o excursie virtuală iar recomandarea mea este să faceți click pe prima imagine și să folosiți opțiunile de navigare, pentru cea mai plăcută și mai completă experiență multimedia.

Vă doresc vizionare plăcută!