O mică dramă a lovit un mic târg de provincie, întrucât barul din gară s-a închis. Nu, nu au avut loc proteste vehemente pentru salvarea stabilimentului, nu s-au scurs prea multe lacrimi, moartea barului fiind la fel de anonimă ca un orgasm într-un bordel.
Era o seară călduță și liniștită de toamnă târzie când, ajuns într-un mono-industrial târg de provincie, am fost cu blândețe lovit de mirosul cocsului ce venea de la încă activa cocserie a ceea ce a mai rămas dintr-un odinioară măreț combinat siderurgic. Mă și gândea
Întrucât nu mai suntem pe timpul împerecherii cambrianului cu neozoicul, pe piață au apărut săpunurile de călătorie, în speță niște geluri anti-bacteriene care se freacă pe piele, ceea ce este un lucru minunat.
OK, nu vreau să cobesc sau ceva, dar văd că în Cluj, cel puțin prin mica zonă pe unde îmi fac veacul, au cam dispărut câinii comunitari, ceea ce mă face să mă simt mai în siguranță.
Cineva mi-a povestit o fază incredibilă:
Mergând pe un trotuar în apropierea unui parc, învârtindu-se în cerc pe bicicletă, un băiat se bâțâia mișcându-și fundul înainte și înapoi, ca în timpul copulației, cântând: ai-sexy-turbo, ai-sexi-turbo, ai-sexy-turbo…
Mă uitam în compartiment: duduile băgau cipsuri, sărățele din acelea rotunde, snacksuri, suc zaharisit și acidulat, iar frații bagă pernițe Viva cu Pepsi.
Tot de pe tren. Într-un compartiment cu șase locuri, când am intrat eu, erau doi tineri, frate și soră, și ocupau patru locuri, fiecare câte unul, plus bagajul care stătea comod, să nu i se îmbrehăne.
Expresia „a umbla cu cioara vopsită, spunând că e papagal” este o expresie populară sinonimă cu „a umbla cu fofârlica”, ceea ce în mod evident înseamnă a minți.
Am văzut că CFR a organizat în ultimul an mai multe supra-controale decât am văzut eu în zece ani, ce-i drept, nu circulam atât de des. Dar, zic, am văzut unul care a fost prins circulând fără bilet, și am și eu curiozitatea asta: ce s-a întâmplat după?
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
