Stăteam eu ieri după masa şi fumam ca omul civilizat pe balcon (da, am scrumieră acolo) şi eram un pic agitat. Şi la un moment dat aud nişte zgomote ciudate pe lângă mine.

Dacă data trecută nu am reuşit să vă fac poftă permiteţi-mi să încerc din nou, de data aceasta cu nişte castane fierte, nici unt, nici piure. Cine ştie, poate reuşesc…

De la Victor. Trebuie să răspunzi la cerinţele de mai jos cu nişte cuvinte care încep cu prima literă a prenumelui tău. Adică “V”. Din păcate nu pot să răspund la toate sincer.

Articol nerecomandat pofticioşilor, gravidelor şi persoanelor care ţin cură de slăbire, dar eu ţin foarte mult să vă fac poftă cu aşa ceva. Sunt sigur că ştiţi şi cum arată şi ce gust are, aşa că nu vă prezint nimic nou…

Mergeam eu spre casă cam nervos după faza asta pe podul de peste Bega de lângă parcul cu pricina, când am văzut o reclama ce m-a înviorat.

N-am făcut decât câteva, pentru că aveam multe poze pe card (pe care sper să le pun azi pe blog) cu centrul oraşului Timişoara. Asta este, oricum, scopul întâlnirii nu era să ne tragem în poze ci să ne cunoaştem cât de cât.

Se pare că cei de la Coco Chanel în colaborare cu Partidul România Mare şi-au deschis o filială comună în Judeţul Timiş, fix în centrul timişoarei.

După cum probabil aţi citit, ieri am fost la blogmeet. A fost OK şi mi-a plăcut. Ca atare am să mai vin la astfel de întâlniri, să ne cunoaştem mai bine, să socializăm, etc.

Dacă aş fi fost un pictor (ipotetic vorbind, deşi e absurd, că eu le am cu pictura ca baba cu Matlabul) m-aş fi oprit pentru o clipă să pictez următorul tablou şi i-aş fi pus titlul "Deşertăciune".

Din când în când, aşa, cam o dată la două săptămâni, se găseşte câte un şmecher să blocheze accesul. Normal, bănăţenii sunt oameni calmi şi cu bun simţ aşa că nu se impacientează decât dacă un bou blochează ieşirea din parcare î