Săptămâna asta am văzut la ştiri cum l-a luat duba SPIR (mascaţii) pe un vecin de-al nostru în conexiune cu un caz de crimă organizată, reţeaua lu’ nu-ştiu-care consilier local din nu ştiu ce localitate…

Pentru că tot vorbeam zilele trecute despre untul de castane, permiteţi-mi să vă pofticesc cu nişte pireu de castane. Din păcate nu este chiar ceea ce îmi formasem în cap, ca viziune.

Eu am obiceiul să mă uit pe afişe, poate văd ceva interesant. Bine, nu se pune că de obicei nu văd, dar câteodată mă umflă râsul de micile scăpări ale designerilor de afişe. De exemplu:

Din păcate nu ştiu să spun de la ce. De exemplu cred că aseară am visat ceva oribil că m-am trezit de nebun şi cam agitat pe la ora şase şi jumătate, fără ceas, cântând varianta Tourette de la:

Am intrat astăzi pe un site să citesc ceva despre advertising. Şi am plecat cu mai multe nelămuriri decât am venit, ca-n Creangă: am plecat bou şi-am venit vacă…

E naşpa să ai vecini naşpa şi să nu cădeţi de acord asupra unor chestiuni importante, cum ar fi, de exemplu, refacerea acoperişului prin mansardare sau ceva…

Din ciclul celor 10,000 de probleme existenţiale pe care le am astăzi prezint încă una legată de amplasamentul unei reclame pe o instituţie bugetară…

Am nişte poze de vreo 2 sau 3 săptămâni pe care ţin să le pun pe blog.

Maşina asta ştiu sigur că-i modificată şi că nu iese aşa din fabrică, spre deosebire de Dacia aia 1,9D cu care m-am umplut de o ţâră de ruşinică, incultul de mine. Să revin la maşina aia supra-bengoasă! Cred că omul are vise mari.

Niciodată nu mă satur de privit apusul, în special acelea care au culori pastelate, cum se întâmplă toamna şi primăvara. E foarte frumos! Luaţi de aici apus: