Garaj
Eu n-am să rup niciodată uși, fiindcă și ele sunt oameni. Sau, cel puțin, eu n-o să-mi fac niciodată un garaj într-o clădire istorică, lăsând-i ușile originale din lemn să putrezească.
Eu n-am să rup niciodată uși, fiindcă și ele sunt oameni. Sau, cel puțin, eu n-o să-mi fac niciodată un garaj într-o clădire istorică, lăsând-i ușile originale din lemn să putrezească.
Asta da treabă, să ai cel mai mic parc din Cluj, o mică grădină privată amenajată boem asemenea parcurilor din secolul XIX. Frumos, n-am ce zice! Așa să tot îți găsești tihna!
Cum aseară aveam chef de plimbare, m-am dus să văd mai mult din Canalul Morii din Cluj, că nu prea am apucat să văd ce e de văzut lângă el. Și mi-a plăcut, căci Canalul Morii este mărginit de străzi tihnite și liniștite.
… lac, rățușcă, lebădă, lișiță. Glumesc, desigur. Dar am pus pe site câteva poze drăguțe cu păsările de la clubul Keops din Petroșani. E frumos tare acolo la terasă.
Copacul ăsta ciudat cu siguranță a chiulit de la fizică și, ca atare, n-a auzit de legile gravitației și echilibrului. Că altfel n-ar fi avut ramurile atât de ciudate, după părerea mea.
Din câte știu eu, în calitate de profan în domeniu, porumbeii moțați sunt speciali și rari. Mă rog, io am văzut ceva hibrid între un porumbel de rasă și unul neaoș. Dar a fost interesant să mă uit la el și să văd că are creastă și mustață.
Majoritatea fotografiilor vechi din București sunt văzute și răs-văzute, în schimb fotografiile din slide-urile 46 și 52 sunt de o reală și indubitabilă valoare documentaristică.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design