Am văzut o fază simpatică cu doi căței plictisiți ce stăteau pe scaunul șoferului, în brațele șoferului care vorbea la telefon și care căței se uitau plictisiți și răbdători la lume.
Într-una dintre lungile mele plimbări prin Cluj, chiar zilele trecute, am văzut o fază simpatică cu un tip ce plimba doi câini: unul mic și gras, supraponderal chiar, respectiv unul slab, rahitic, așchie, exact ca-n Stan și Bran.
Acest răsărit de primăvară pe după o biserică catolică din Cluj se întâmpla chiar azi dimineață, când până și liliecilor li se închideau ochii de somn.
De pe vremea când am dormit pe vapor…
Sunt curios ce vă transmite vouă imaginea următoare. Mie îmi transmite iluzia nesigură a unor amintiri încețoșate despre vița de vie de lângă casă, îmi șoptește despre vacanța de vară, despre căldură și despre liniștea unui dulce somn de vară.
Nici nu e de mirare că m-am pierdut prin Cluj, ținând cont că mă fura peisajul. Și, mai mult, ținând cont că strada asta mirosea atât de bine a soc și a flori încât nările mele obișnuite cu pulberi urbane aproape că mă dureau.
Am văzut un copac asediat, înconjurat pe toate laturile de clădiri. Mi-a plăcut faptul că nu s-a lăsat și nu s-a uscat, în ciuda faptului că nu se simte prea bine din cauza faptului că lipsa luminii directe îl cam privează de o alimentație sănătoasă.
[Pasajul următor trebuie citit! Subscriu în totalitate. Și nu din considerentul pe care l-a stipulat autorul, cin din crezul personal că adevărul poate crea bunăstare.]
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
