Vară, te-aÈ™ ruga să mai stai, te-aÈ™ implora să-mi mai sădeÈ™ti în trup căldura liniÈ™titoare, să-mi mai sădeÈ™ti în păr briza caldă È™i jucăușă, aÈ™ cădea în genunchi plângând  È

Îmi dau seama că vine toamna. Apusurile sunt din ce în ce mai reci È™i mai colorate, precum acest crepuscul portocaliu. Vântul bate mai sec, mai umed, mai trist. Da, toamnă, te aud venind ca purtată de ropotul unor cai ce aleargă furibunzi.

PiaÈ›a Avram Iancu din Cluj este chiar buricul târgului, cel puÈ›in în materie de atârnat È™i privit fântâna arteziană, de ascultat muzică simfonică, uneori muzică veche È™i, chiar, câteodată È™i clasică, de privit apusul, de privit oamenii È™i, &i

Venind spre dulce tihna sărutului tău, împresurat de caldă îmbrățiÈ™area ta anonimă, oraÈ™ nebun ce semeni în ochi joc de lumină rătăcit mi-e pasul ce te-a iubit mereu.

  Luna plină împărÅ£ea cerul în două, în lumină ÅŸi întuneric, precum un râu vijelios brăzdează o câmpie arsă de soarele ameÅ£it al unei zile toride de August ÅŸi, dincolo de lumina ce o sădea peste sat…