Un apus prăfuit
Te văd ezitând sub povara cuvintelor ce nu s-au spus Și ești blândă ca o floare jucându-se vioi cu vântul, Tu într-un zâmbet mi-ai răpit și inima și gândul. Erai însăși lumina cea caldă a soarelui ars din apus.
Te văd ezitând sub povara cuvintelor ce nu s-au spus Și ești blândă ca o floare jucându-se vioi cu vântul, Tu într-un zâmbet mi-ai răpit și inima și gândul. Erai însăși lumina cea caldă a soarelui ars din apus.
Aduceți-vă aminte că apusul întunecat poate anunța vreme bună a doua zi!
Ceaţa a încetat subit să se înalţe înspre cer, Afară e răcoare, în suflet port răzvrătire şi ger. Spre orizonturi noi ai plecat, a mea doamnă, În dimineaţa asta umedă şi rece de toamnă.
Ploaia asta beată va şterge noroiul din mine Şi cred că dimineaţă cerul va fi adânc şi senin. Vezi? Eu pot vedea frumos că va fi bine Dincolo de faptul că port în suflet venin.
© 2007 - 2010 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design