Mai tânărul coleg de blogosferă care se semnează Lupeneanul (È™i care este un pic pripit cjicnindu-mă crezând că nu pot oferi argumente într-o discuÈ›ie), susÈ›ine că oamenii au nevoie de lideri care să-i inspire È™i să nu È™tiu ce. Nu È™tiu dacă să fiu de acord

Când eram mici aveam multe cărÈ›i de poveÈ™ti, din cele mai variate. Evident, în timp s-au pierdut. Și nu mai È™tiu cine le-a cules, cine erau autorii cărÈ›ilor. Știu, însă, sigur, că erau cărÈ›i de citit seara copiilor. AÈ™a că vă rog să veniÈ›i cu recomandări

Ieri am lansat o provocare. Se pare că am o față care poate fi văzută de la mii de kilometri depărtare fiindcă da, sunt pe la buricul pinguinului, după cum ați și spus. Link.

Hai să ne jucăm un pic fiindcă n-am mai făcut-o de mult. Undeva, în acest mozaic din imagini reprezentând un pinguin ce ar mânca niÈ™te krill – dacă nu l-am extermina noi pe tot, este o poză cu mine. Vă invit să o găsiÈ›i, dacă aveÈ›i chef È™i plăcere. Re

Știți că zilele trecute vorbeam despre divresele tipuri de cafea ca despre niște poșirci. Ei bine, am aflat ce nu este bine la rețetele mele de cafea cu lapte și miere, deși am schimbat și cafeaua și laptele și mierea.

De dimineață am auzit la È™tiri că s-a dat drumul la căldură È™i în Cluj Napoca. No, îi caut pe ăștia pe net, sun la dispecerat È™i aflu că da, chiar de Sâmbătă seara s-a dat drumul la căldură.

Bine c-am dormit și că am putut să visez numai bălării care mai de care mai variate. De exemplu, doream să scot bani de la un ATM BRD, numai că trebuia să joc un joc mecanic, ăla cu cele trei fructe, ca să-mi spună doar că nu mai are bani.

Eh, mi-am uitat încărcătorul în Cluj, altfel sunt sigur că aÈ›i intra des pe blog, să vedeÈ›i ce am mai debitat din tren. Chestia este că mi-am uitat încărcătorul în Cluj È™i, deci, nu prea mai am baterie la laptop. Mă rog, cred că mă mai È›ine vreo o jumÄ

Adică simt că weekendul acesta nu prea voi scrie. AÈ™a am io o senzaÈ›ie că voi sta înfofolit bine, la căldurică, È›inut în braÈ›e de plăpumioară, oioioi, e ceva ce nici nu pot să vă povestesc. Chestia e că respir cam greu de la răceală È™i am aÈ™a o stare de obosea

Eram aproape de casă când, într-o intersecÈ›ie, m-a lovit un damf de gunoi arzând. Sensibil, cum eram de lă răceală, era să cad pe jos, asfixiat de lipsa oxigenului. Pe cuvânt, nu mai lipsea mult È™i mă lipeam de asfalt. Vă jur, n-am putu să mă abÈ›in È™i i