De ce să exportăm noi fructe de pădure la străini cu câțiva euro kilogramul, iar noi să luăm de la șmecherașii din piață la preț dublu? Oare n-ar trebui să putem, la o adică, să cumpărăm produsele românești direct la centrele de colectare?
Cred că am înțeles de ce, în practică, avem o agricultură mai mare decât cea estimată: este pentru că nici agricultorii nu se omoară să dea cifrele corecte la hectar, probabil obișnuiți de pe vremea comuniștilor, când erau obligați să mintă cu privire la producție.
Pe internet am văzut ceva concurs în care unul dintre premii constă într-un salt cu parașuta. Nu mai știu dacă m-am înscris, sau nu, dar știu că am început să mă întreb dacă eu aș avea curajul să sar cu parașuta.
Oamenii sunt de fel și fel, sunt pestriți din toate punctele de vedere și în general nu au foarte multe lucruri în comun.
Anul acesta, în România s-au vândut aproape 30,000* de tone de lubeniță de Dăbuleni, în timp ce producția a fost de doar 8,000* de tone.
Am numai respect pentru țăranii din zonele de deal care își lucrează pământurile, care își întrețin livezile sau viile.
Dacă la noi în țară nu se mai cultivă nimic, oare cum este posibil să avem un an agricol bun? Și doi la mână, dacă în România nu se mai face agricultură, oare cum de un an agricol bun ne aduce un miliard de euro în plus la buget?
Nu, nu orice loc de agrement, ci am văzut din tren un loc de agrement deosebit, aproape de Valea Florilor dintre Cluj și Câmpia Turzii.
Tot de ieri, tot de pe tren: în compartiment, foarte corect și îngrijit aranjat era un moșulică de șaizeci și doi de ani, într-un maieu alb foarte curat, cu un prosop albastru și pufos cu care se ștergea de sudoarea căldurii pe capul cu părul alb tuns periuță, la fel ca musta
Interacționând cu multă lume, am ajuns la concluzia că cei care au dat pe la școală sunt conștienți de încălzirea globală, în timp ce oamenii care mai mult au bătut maidanul sau trotuarul sunt de părere că aceasta nu există.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
