Doroftei are o belea. Un angajat al stabilimentului său din Pitești și-a servit prietena cu o apă (minerală sau plată, nu contează), fără să bată consumația pa casă, respectiv fără să o încaseze. Financiar, adică, pentru că angajatul îl acuză pe Doroftei că l-a bătut
Gara din Cluj, noapte, vineri, frig. Un accelerat e tras în gară la linia trei. Nu știu ce tren este, văd doar două vagoane de dormit. Pare a fi internațional.
Întrucât nu mai fumez și dau și la pedale, condiția fizică a început să-și revină. Cu asta în minte sprintam (alergam) spre stația RATUC în care tocmai trăgea troleibuzul patru.
M-am făcut de cacao, la modul grav. Dar horror de grav, nu așa. Să vedeți fază. Mă întreabă doamna mea gazelă cu pielea fină dacă n-am un spațiu într-un sertar, ceva, să-și pună și ea lucrurile costumul de BDSM.
Pantalonii moderni par a fi făcuți de o croitoreasă ce a făcut cursul de croitorie la seral, fără frecvență și de la distanță. Că altfel nu-mi explic ce trend cretin este să ai turul pantalonilor la jumătatea pulpei.
Ce fază! Povesteam că atunci când eram copii mereu mergeam să vedem ce ne-a adus mama atunci când venea de la muncă. Extrapolând, spuneam că așa sunt copiii și că mereu își doresc ceva nou.
Io mă gândesc la faptul că activitatea și experiențele sexuale din adolescență marchează definitiv viața individului. Astfel, când emokizii și-o pun, riscă să lanseze cine știe ce curente literare sau artistice. Când vor fi mari, desigur.
Spuneți și voi de Ion Țiriac este o sepie nesimțită sau nu:
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
