Înțeleg faptul că, pentru a satisface anumite nevoi economice, a fost nevoie să se construiască prin tot felul de locuri ciudate. Ce nu înțeleg eu, însă, este dacă cineva, vreodată, a făcut vreo planificare sau vreun studiu de fezabilitate pentru a vedea dacă es
Să vedeți aici inginerie, o adevărată bijuterie arhitectonică, nu altceva. Cineva își construiește o vilă în Șuncuiuș folosind stâlpi de iluminat pe post de stâlpi de rezistență. Chiar nu m-aș fi gândit la asta. Oricum, mă întreb dacă prop
După principiile: Domnia se plătește. Obrazul subțire cu cheltuială se ține. Propun instituirea unei accize pe ochelarii de soare. Nu de alta, dar unii au dezvoltat adevărate vicii cu ei. Și, cum țigările, cafeaua și alcoolul sunt puternic accizate, nu văd de ce nu s-ar acciza
OK, am înțeles că data trecută nu m-am prins eu cum e cu reclamele pentru copii. Se poate, nu zic nu. Dar de data asta chiar am găsit niște reclame jegoase, dar jegoase rău de tot: alea care se bazează pe frică și teroare pentru a vinde, de unde și titlul.
Dacă tot am fost la Șuncuiuș, am trecut și pe la peștera Ungurul Mare. Pe scurt povestea ei este cam așa: Un român se caftea cu un un ungur mare. Văzând că și-o ia pe coajă, ungurul a fugit în peșteră și, de atunci, peștera poartă acest nume.
Moare ţiganul, iar în Rai se-ntâlneşte cu Ceuşescu. – Măi ţigane, când a fost mai bine, in vremea mea, sau acum? – In vremea ta, jupâne, că pă vremea aceea politicienii făcea politică, muncitorii lucrea, iar ţiganii fura. Acu’ insă
N-are rost să o mai dăm la întoarsă, că nu e vorba numai despre bani, sau despre ceilalți. Lanțul slăbiciunilor se întinde de la părinți la copii și merge până la profesori. Așadar, viitorul. Trist.
OK, următorii care îmi explică doct cât de bine merge RDS-ul or să-și ia o flegmă între ochi de la mine. Am abonamentul de internet cel mai ciumeg, dar mi-a luat 4 minute ca să intru în Yahoo! Mail. Sau, pe propriul blog, mi-a luat 7 minute să pot intra și s
Hai să facem o incursiune în mintea geto-dacului sadea și obiceiurile acestuia la piscină, să încercăm să-i înțelegem trăirile, după care să le tranșăm și să i le aruncăm la coșul de gunoi, că așa ceva nu se mai poate tolera.
© 2007 - 2010 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
