Primul pr0n

Sunt unele lucruri care nu se uită niciodată. Sau care se uită, dar mai greu. Și unele lucruri sunt tabu, dar nu aici pe blog, fiindcă aici vorbim despre chestiuni pur umane și normale. Dar să nu divaghez.

  Nuțica

Bă, dar crud eram io în tinerețe. Ce dulău? Eram balaur de-a dreptul. Să vedeți fază. Eram prin clasa a V-a sau a VI-a și era vară. Nuți a venit la mine și m-a luat de mână, să merge să stăm pe o bancă în parc.

  Nemții au grijă de ai lor

Pe vremea când locuiam în Timișoara aveam un vecin. Neamț. Și în fiecare zi la ora 12,30 acesta stătea în fața blocului cu sufertașul în mână, pentru că venea un angajat de-al cantinei germane și-i aducea o masă caldă, de prânz.

  Apăi buhuhu!

Nu sunt superstițios. Ziua. Dar am o problemă (unora o să li se pară un fel de scuză lame). Cu greu reușesc să mai dorm singur noaptea. După cum spuneam, pare o scuză aiurea.

  Biță

Biță a fost un câine frumos. Nu știu să mai spun și ce rasă era, dar știu că era o corcitură de Labrador și încă ceva. Avea o talie medie, o zgardă roșie și o anume privire, de puteai să juri că e tâmpit.

  Suntem atât de diferiți

Tot din remarca unui prieten/ coleg non-european, mergând pe stradă: – Îmi place orașul. Sunteți cu toții atât de diferiți între voi, sunt atât de multe nații din toate colțurile lumii, este atât de multă culoare și diversitate. Pur și si

Robintel
Despre Politica de Confidențialitate

Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.

Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.

Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.

Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.