Apusul acesta auriu

Mă arde apusul acesta auriu în care-mi spui că pleci

Și-un ochi sincer îmi plânge, și-un ochi îmi râde

Deși-mi sunt gesturile brute, neatente și seci.

Bănuiesc că e firesc să am și zile mai hâde.

 

Mă arde apusul acesta auriu în care-mi spui pleci,

Nici măcar nu mai sper, nici măcar nu mai vreau…

Nu înțelegi? E o piesă de teatru, ți-o spun pe șleau:

Gesturile tale de amor și tandrețe erau impersonale și reci.

 

Mă arde apusul acesta auriu în care-mi spui pleci.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.