Cu mâinile împietrite cerșind îndurare

Soartei prea crude ce ne ține țintuiți

De veșnicia singurătății de a nu fi iubiți

Nu putem decât să trăim în visare.

Cu ochii închiși de vise ce nu se împlinesc

Avântați în viață precum apa de izvor

Se scurge pe versant cu viteză și spor

Veșnica-mi iubire ți-o făgăduiesc.

Ars până-n străfunduri de suflet pironit

Pe altarul propriei sale injuste sentințe,

Victimă și făptaș al propriei neputințe

Sunt. De a iubi. De a fi iubit.