Locuri singuratice

În care fiecare dintre noi

Îşi trăieşte pasiunile,

Micile sau marile indecenţe,

Cu stânci şi cu lacuri

Cu bănci şi alei

Pe care nu mai umblă nimeni,

Şi cu palate ruinate

Din care-au fost furate

Şi florile, şi cărţile

… Şi treptele,

Pe care fiecare dintre noi

Le păstrăm ca pe nişte bibelouri

De porţelan alb ce se sfărâmă uşor

… Căci toate păsările mor,

Sunt vizitate an de an

De tânăra primăvară

Ce în acord de chitară

Ne umple de nelinişte

… Şi de tristeţe,

Căci locurile ce în noi păstrăm

Nu vor fi vizitate niciodată

De cine am vrea, ori nu,

Căci în fântâna din capătul parcului

Printre nuferii din apa rece

Se află cheia de la poarta palatului.

Ţi-am dat-o şi-ai pierdut-o

Şi m-ai lăsat pe-afară,

Mi-e frig şi mi-este sete

… Şi dor de primăvară.

LV