Închisoarea buzelor tale
În mine port speranța întâiului „vom fi”
Și cu ecouri false crește-n mine primul sărut,
Nu a fost să fie, dar deja îl simt efervescent la trecut
Și, iată, sper să mă iubești și a doua zi…
În trupul meu stă frântă însingurarea
Și-n sânge port doar ta alintare, de va fi,
Știu că n-a fost încă – dar, Doamne, de ar fi –
În buzele tale sigur mi-aș trăi închisoarea!
E…asa detinut …”politic” vreau sa fiu si eu!
Dude, după părerea mea tu ești, deja, într-un lagăr… =))
Hmmm..da..de unde si pana unde?!
De unde și până unde ce?
Esti un romantic incurabil bai nene :)))
Sunt, moșule, sunt. =))