Un prinț miliardar îndrăgind vânătoarea
Prin inimi de codru cu jeepul trecea
Croindu-și lejer cu mașina cărarea
Și râzând zgomotos celorlalți le spunea:

– Veniți să vânăm în păduri încă dese
mistrețul cu colți de argint, fioros,
Ce zilnic mănâncă doar delicatese
Și-și plimbă copita prin colb noroios.

– Amice, spuneau ceilalți prinți printre arme
Mistrețul se vede că nu-i de pe-aici,
Mai bine să luăm în cătare vânatul
Cel mare, cu coarne, ori bivolii mici.

A început. Dar va mai urma.