Obişnuiam
Obişnuiam să te urăsc,
Obişnuiam să te iubesc.
E clar, îmi spun, te iubesc!
Eu nu-nţeleg de ce suntem departe,
Când te privesc, şi mă priveşti,
Şi-n semne mă doreşti.
Eu nu-nţeleg timiditatea ta,
Căci ştii că n-am să te trădez vreodată.
Obişnuiam să plâng şi să nu dorm,
Dar astăzi nu-mi mai pasă,
De ce-ntr-o lume de cocori
Să plâng când cea pe care o iubesc
Mă lasă!
Obişnuiam să tac şi să nu-mi pese,
Obişnuiam printr-o privire să-nţeleg
Multe cuvinte ne-nţelese.
Obişnuiam să te urăsc,
Obişnuiam să te iubesc.
Obişnuiam. Obişnuiesc…
IP
Lasa un raspuns