Obişnuiam

Obişnuiam să te urăsc,

Obişnuiam să te iubesc.

E clar, îmi spun, te iubesc!

 

Eu nu-nţeleg de ce suntem departe,

Când te privesc, şi mă priveşti,

Şi-n semne mă doreşti.

 

Eu nu-nţeleg timiditatea ta,

Căci ştii că n-am să te trădez vreodată.

 

Obişnuiam să plâng şi să nu dorm,

Dar astăzi nu-mi mai pasă,

De ce-ntr-o lume de cocori

Să plâng când cea pe care o iubesc

Mă lasă!

 

Obişnuiam să tac şi să nu-mi pese,

Obişnuiam printr-o privire să-nţeleg

Multe cuvinte ne-nţelese.

 

Obişnuiam să te urăsc,

Obişnuiam să te iubesc.

Obişnuiam. Obişnuiesc…

IP

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.