Ploaia asta beată va şterge noroiul din mine
Şi cred că dimineaţă cerul va fi adânc şi senin.
Vezi? Eu pot vedea frumos că va fi bine
Dincolo de faptul că port în suflet venin.

Ploaia asta rece şi deasă ce mă cuprinde ca o ceaţă
Va şterge din urmele lăsate de tine plecând în grabă,
Lăsându-mă cu ochii în soare şi inima pe-o tarabă.
Când mă gândesc la tine simt şi frumos şi greaţă.

Ploaia asta neagră, turbată şi violentă
Mă zgârie pe ochi, pe faţă şi-n suflet,
În inimă-mi urlă o vioară stridentă
Şi cântecul meu cade în tine c-un tunet.

Ploaia asta beată va şterge noroiul din mine,
Ploaia asta rece şi deasă ce mă cuprinde ca o ceaţă,
Îmi aminteşte mereu de dorul prea mare ce m-apasă.
Mi-e gândul ca apa măcinată pe veci în turbine.

OC