Dragă muză, buburuză

Ce coboară lin pe pană

Vino-acum şi mântuieşte

Vechea sufletului rană.

Vino de-mi adu candoarea

Nopţii albe de magie,

Vino-acum să iei povara

Vieţii de melancolie.

Am trăit în pribegie,

În a ta străinatate,

Şi-acum sufletul îmi zboară

Către tine, mai aproape.

Vino să-mi şopteşti acordul

Care sună-ncetişor

De-al ei dor, de-a ei atingeri

Şi-a viselor care nu mor.

Du-te să îi cânţi spre seară

Cântecul de modă veche,

Cântă-i dulce, să adoarmă

Scumpa, dulcea mea pereche.

DLnH