Te văd ezitând sub povara cuvintelor ce nu s-au spus

Și ești blândă ca o floare jucându-se vioi cu vântul,

Tu într-un zâmbet mi-ai răpit și inima și gândul.

Erai însăși lumina cea caldă a soarelui ars din apus.

Îți simt dulceața pielii în mâna mea cea stângace,

Suntem copilăroși râzând pe-acest tandru și nou drum

Și știm că între noi de data asta nu-i doar scrum.

Acum aflăm și noi că-n doi orice se poate face!

Atent la orice gest al tău, cu stângace sete îți sorb ființa,

Grijuliu pășești printre visele mele, să nu le dărâmi,

Cu un sărut și un gest mi-ai amuțit până și conștiința,

Și pentru prima dată știu că-n pumn n-ai să mă sfărâmi.