Un vals numit minciună

Mă doare acest al nostru ultim dans

Ca un amor furibund pe post de adio

Am inima-ncleştată de ciudă şi durere

Şi-n mine am murit pe ritm de vals.

 

E un dans mincinos, noroios şi perfid

Călcând cu paşi lejeri o iubire prea mare,

Minciuna ce-am trăit-o e apăsătoare

Iar noi ne comportăm de-a dreptul stupid.

 

Ar trebui să pleci, cum ţi-este vrerea

Căci mă dezgustă a ta ipocrizie

Jucată valsând, la oră târzie.

Din vals cel mai mult îmi place tăcerea.

 

Nu am lacrimi să plâng şi nu văd un rost!

Din braţele mele să pleci chiar acum!

La multă durere am devenit imun.

Admit, eu am fost doar un prost.

 

Mă doare acest al nostru ultim vals!

Să se-ncheie acum, ce mult aş vrea,

Să pot să ascund cât mai bine durerea,

Şi să-ţi ofer un ultim zâmbet fals pe ritm de vals.

OC

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.