Autoironie
Poetul acesta smintit și lipsit de talent
O freacă la rece povestind despre vreme,
Deși ar putea să tacă permanent
Văzând, peste tot, numai probleme.
Miopul ăsta a toate-văzător
Vede-n condeiul său sabia dreptății,
Dar este doar un artist lipsit de artă
Ce-și ascunde lipsa sub o veșnică ceartă.
Nu e ironic ce zic, gândiți și voi,
Până și Don Quijote vedea, când și când, câte o moară
Al nostru poet e smintit
Și se crede onest, al naibii, din cale afară.
man, relax….eu iti citesc blogul de cativa ani, nu te cunosc, nu te-am vazut in viata mea. blogul a crescut mult calitativ, inainte te rezumai cvasi-exclusiv la emanatii ale eu-lui tau interior, frustrat de iubiri esuate sau de anxietati diverse. aici gasesc informatie de calitate si ma simt bine. cat despre oamenii aia importanti, poate nu-s chiar asa importanti. cat despre femei, acum ele vor doar siguranta materiala si superficialitate estetica, tu fiind cam deficitar la ambele, nu-i stres, crede-ma, intr-o zi EA se va regasi in privirea ta. blogul asta e o forma a ta, e ceea ce se manifesta din tine, continua cu el cat tu consideri ca te reprezinta, in rest numa’ bine…keep up the very good work
Pe plan personal, Gheruța mea este lângă mine, iar eu lângă ea, deci nu mai am stresul din trecut. Dar îți mulțumesc frumos pentru apreciere. Chiar ajută.