Mă doare parfumul de liliac
Sub care m-am născut, cu care mă îmbrac,
Și alunec pe străzi purtat de un val
Călduros. Monoton. Estival
Precum o suspensie de ego în ireal.

În amurgul albastru-tăcut niciun nor
Nu mai e, nici claxon și nici zor,
Iar timpul tace și fuge spre zare posac.
Mă doare parfumul de liliac.

Dar în amurgul ars, astăzi sunt numai scrum,
Mi-e pieptul speranță, mi-e sufletul drum,
Iubesc și iubesc și iubesc și iubesc
Și dragostea ce-o port încerc s-o pășesc
Ca pe-un ultim drum de condamnat.
Mă doare parfumul de liliac.