N-a fost nimic din ce-a fost scris să fie,

Un joc timid, copilăresc, cu doi actori,

Ce măştile-şi schimbau cu voioşie

Minţindu-se că zboară înspre nori.

Dar verile ce trec încet mă sfărâmă, mă rup,

Golul din suflet e ca o foame adâncă de lup,

Un joc timid, copilăresc, cu doi actori.

N-a fost nimic din ce-a fost scris să fie.

Mă sfărâm în rouă şi-n adieri blajine,

Şi tot ce am sădit va răsări în tine,

Dar fără de folos, la ceasuri târzii,

Căci am să m-ascund timid printre nori.

N-a fost nimic din ce-a fost scris să fie,

Un joc timid, copilăresc, cu doi actori.

OC