Prinși în vâltoarea unor clipe efemere și dureroase

Trăim ca niște fluturi într-o lume cu ofilite flori

Și sorbim însetați din iluzia că zburăm pân-la nori,

Însă adesea, din grabă, nădejdiile ne mor voluptoase.

Emoțiile se scurg prin noi ca niște râuri tumultuoase

Ce lasă prea rar în noi acei tandri și dulci fiori,

Prinși în vâltoarea unor clipe efemere și dureroase

Trăim ca niște fluturi într-o lume cu ofilite flori.

Trăind prea repede prea ades ne înecăm în nepăsare

Și viața devine o simfonie monotonă și apăsătoare

Cântată de un artist genial, din zori până în zori,

Și viața însăși devine o tufă uscată fără de flori.

Prinși în vâltoarea unor clipe efemere și dureroase

Trăim ca niște fluturi într-o lume cu ofilite flori.