Câteodată mă cufund în tăcere, tăcere pe care tu mi-ai lăsat-o în suflet. Câteodată sunt înconjurat de umbre, dar tu nu eşti aici să îmi oferi lumina. Câteodată mă rătăcesc singur pe calea mea pe care tu de mult n-ai mai călcat, dar eu, în sufletul meu, întotdeauna te iubesc.

Câteodată găsesc puterea de a merge mai departe şi-atunci dulceaţa ta mă trage înapoi. Câteodată încerc să te cuprind în braţele mele, dar sunt întotdeauna lipsit de tine. Câteodată aştept telefonul tău iar el nu vine, dar totdeauna eşti la mine în suflet.

Şi totdeauna sper că vei reveni, dar câteodată mă îndoiesc, totdeauna încerc să te înţeleg, dar câteodată nu mă mai înţeleg nici pe mine.

Şi-ncet, încet, câteodată va deveni mereu!
 
DAH