Tangoul acesta ce nu e tango, Ne arde intens în apusul aproape maro Și-l dansez cu setea mea cea dintâi, Cu glenza ta pe lâng-al meu călcâi, Iubind până la totalul, finalul adio. Te strâng la piept pe ringul caro, Ți-e rujul pe buze de-un dulce bordo, Dansăm în infinit, spre a-
Ieșisem de la muncă, eram un pic obosit, după o săptămână în care am învățat lucruri noi, eram un pic gânditor, încercând să-mi dau seama ce să mănânc la cină – fiind în acea zi a săptămânii în care nu consum carne deloc – și eram și puțin supărat pe
Dragi specialiști în arta fotografică, am și eu o întrebare:
Sigur, nu e din aur, dar în această lumină a apusului pare a fi.
L-am văzut aseară. Cerul era albastru, ploios și greu.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
