Ieșisem de la muncă, eram un pic obosit, după o săptămână în care am învățat lucruri noi, eram un pic gânditor, încercând să-mi dau seama ce să mănânc la cină – fiind în acea zi a săptămânii în care nu consum carne deloc – și eram și puțin supărat pe stupizii de la Microsoft.

Hard disk-ul de pe care vreau să mut datele

De fapt, nu eram puțin supărat ci, mai mult, eram sătul până peste cap de deciziile stupide ale marilor companii prestatoare de servicii pentru că, să vedeți fază, mi-am  petrecut fiecare seară a săptămânii care acuș se încheie, configurând propriul meu sistem de stocare în cloud, securizându-l și testându-l.

Asta până vineri dimineață când, stupizii de la Microsoft, mi-au dat mail că serverul meu consumă mai multe resurse decât i-au fost alocate pentru un free trial (încercare gratis) și mi-au șters fișierul de configurare al acestuia. Ar părea corect, nu? Ca să nu consum mai multe resurse decât e gratis, oamenii au întrerupt serviciul.

Doar că, la înscrierea „gratuită”, am plătit un dolar, respectiv la tipul serviciului am ales: pay as you go (plătești cât consumi). Deci mie mi se pare clar că, dacă-mi dau datele de pe card și consum resurse într-o veselie, am intenția să-l folosesc în continuare și să plătesc, exact pentru ce am semnat.

Dar nu, stupizilor de la Microsoft nu li s-a părut evident, așa că mi-au șters serverul (hard diskul era, totuși, intact) și, oricât m-am chinuit să-mi reconfigurez unul nou, nu s-a putut și pace, ceea ce m-a înfuriat la culme.

Ca și idee, am nevoie să mut o cantitate de informație ce depășește capacitatea de stocare a 350,000 de diskete

I-am și întrebat pe Twitter pe cel de la Windows Azure care-i logica de business de-i ștergi unui utilizator mașinile? Le-am dat cardul, mi-am dat acordul să fiu taxat, de ce trebuia să-mi mai confirm, încă o dată, opțiunea de pay as you go și de ce mi-au șters mașina în primele minute ale lunii Februarie, ora Californiei?

Este extrem de stupid. Extrem. Da, știu că documentația spune că se poate reface mașina doar din hard disk. Dacă un pic și-ar fi bătut capul să pună linkuri de la o pagină a la alta, s-ar putea să fi și reușit. Dar ideea e alta. Sistemul nu este nici perfect, nici lipsit de bug-uri, așa că n-am putut să-mi refac mașina pe același subdomeniu or, cu nu sunt dispus să fac niciun compromis pe banii mei, a trebuit să șterg tot și s-o iau de la capăt, vinerea seara.

Pentru că cei de la Microsoft, văzând că eu consum ca și cum aș plăti, nu s-au sinchisit să-mi dea un mail:

Domnu,

Vedem că folosiți resursele ca și cum ar fi ale Dvs. Or, ca să nu vă ștergem mașina, nu mai bine ne mai confirmați încă o dată că vă place serviciul și că vreți să plătiți?

Nu. Pentru 11 eurocenți, pac, mi-au șters mașina. Or, ținând cont că la înscriere am plătit 100 de eurocenți, am fost și fu*ut și cu banii luați și cu zero suport de la Microsoft.

Grav.

Apus albastru (dar nu cel din articol)

În fine, aseară, ieșind de la muncă și gândindu-mă ce grav am mușcat-o de la Microsoft Azure, într-o intersecție unde, odată, un prost vitezoman era să mă calce, spre stânga minții mele afundate într-o tristețe albastră dată de decizia stupidă a celor de la Windows Azure, în apusul târziu, cerul era albastru, azuriu chiar.

Mi s-a părut cumva ciudat.