Îl știam destul de bine pe tip, într-o vreme mâncam la același restaurant, cam pe la aceleași ore. Era, deci, un om al obiceiurilor, al tabieturilor, ca și mine. Și nu mică mi-a fost surprinderea să-l văd intrând în restaurant aproape de ora închiderii.
Cuvintele îmi dor gura cu tăcerea lor nebună Iar tâmpla-mi arde arsă de-al tău aspru dor Ce-mi tremură mâna ce scrie cu acest fior. Iubito, noi vedea-vom de iubire într-o lună!
Cum la mine în cameră nu s-a fumat la revelion, băieții fumau în bucătărie. No, la un moment dat merg să văd dacă au tot ce le trebuie, dacă mai doresc ceva. Dar oamenii erau ocupați să asculte niște țipete venite din spatele blocului.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
