Lene
Ce am obosit, of, viața mea Că dacă lenea mă durea Eram martir pe front, parol: Mi-e lene și gândesc domol.
Ce am obosit, of, viața mea Că dacă lenea mă durea Eram martir pe front, parol: Mi-e lene și gândesc domol.
Mă uit spre cer: a mai căzut o stea Și-un strop de somn s-a strecurat pe gene, Atât vă spun, iubiții mei, mi-e lene Și merg să mă întind pe canapea.
Statuia minerului veghează la cei ce mor Ținându-se de mână și iubindu-se de zor, Numai el șade singur în întuneric și drept Precum un sfinx în miniatură, dar la fel de erect.
De-i dai bani la cerșetoare Să îți crească țepi în mână Să ai șerpi prin buzunare Și să-ți cadă tot din mână.
Un parc romantic este doar o haină Pe care o îmbraci atunci când iubești, Fiorul este acolo și când te trezești Dar și când te culci cu inima goală.
Gheruța mea popândăuașă este un îngeraș cu aripi de pufoșeniu și amoreziu, Cu trupul fraged din dulce gurițiu, cărnuțiu, tandrețiu și călduțiu, Ea are șoapta secretă și moale și gestul drăgăstos și leneș și blând Și doar ea m-a salvat cu-adevărat din iadu-n care
La tine s-a oprit drumul lung al micilor cuceriri, Și ești strângerea de mână atunci când mi-e bine, Ești mereu pe calea dulce a regăsirii totale de sine… Doar tu, femeie, ești crucea sfintei mele iubiri!
Peste văi, peste dealuri și podețe și păduri Promoroaca șade aspră și rece, ca un văl, Vântul adie încet, în mlaștină e plin de nămol În care, gloată, gloată putrezesc vreascuri.
Surde, cuvintele și-au pierdut vechea rimă Și tabloul iubirii ce-a fost să fie acum e pastelat, Acurela picturii raiului ce odinioară l-am format Acum este pătată cu vagi urme de rugină.
Peste valuri mici, portocalii fluturi zboară Lișițe și rațe adormite pescuiesc sub cerul gri, Timpul stă, fluviul curge și păsări zbiară, Ațipit și toropit, am visat să te-ntâlnesc vizavi. X
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design