Scrisoarea unui nepot
Bunicule,
Bunicule,
Lumea ar fi cu adevărat un loc mai bun, dacă și copiii i-ar iubi pe părinți atât de mult pe cât sunt și ei, la rândul lor, iubiți de către părinți.
Cineva mi-a povestit o fază incredibilă:
Mergând pe un trotuar în apropierea unui parc, învârtindu-se în cerc pe bicicletă, un băiat se bâțâia mișcându-și fundul înainte și înapoi, ca în timpul copulației, cântând: ai-sexy-turbo, ai-sexi-turbo, ai-sexy-turbo…
Oamenii sunt de fel și fel, sunt pestriți din toate punctele de vedere și în general nu au foarte multe lucruri în comun.
Cred că datoria de părinte include nu numai a-ți trata bine copilul, ci și a-l învăța să trăiască bine. Pentru că noi, ca popor, n-avem harul acesta (drept este că nici n-am dus-o prea bine de vreo 70 de ani).
Mă sună un prieten:
Cică în Italia n-a murit niciun chinez cu cetățenie italiană în ultimii douăzeci de ani. Firește, când murea boșimanul, rudele îl expediau ilicit în China, de unde aduceau o nouă rudă care să-i ia locul, cetățenia vestică nefiind ușor de obținut. E și un scandal pe che
Îmi pare rău că n-am video, că cei de la Realitatea TV nu au bani de hosting video, dar țin să vă povestesc ce mâhnire m-a luat ieri!
Adopția este un proces egoist, acela de a-ți satisface nevoia de a avea un copil, proces ce are și o finalitate altruistă, prin aceea că-i asigură unui copil nevoia de a avea o familie.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design