Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
1. Adopția aduce o viață în care copilul zâmbește chiar și atunci când nu primește ciocolată.
2. Copiii care au avut o familie ce s-a destrămat au rămas cu unul dintre părinți. Dacă au ajuns la casa de copii, înseamnă că nu au fost iubiți, deci nu au avut o familie adevărată – așa cum scrie în pliant.
Mie îmi place mai mult textul de pe afiș pentru că apelează la emoții, la sentimente, pe când textul tău se adresează rațiunii. Iar o decizie de acest gen se ia cu inima. E plină lumea de oameni care calculează cum se va schimba viața lor cu un copil (născut sau adoptat) și uită că în primul rând trebuie să-l iubească.
P.S. Se vede că ai fost pe partea de vânzări (sales), nu pe partea de sociologie, psihologie și asistență socială.
“Dacă au ajuns la casa de copii, înseamnă că nu au fost iubiți, deci nu au avut o familie adevărată” – Si daca si-au pierdut parintii in urma unui accident, iar rudele existente nu au posibilitatea / nu sunt dispuse sa ii adopte?
Ajung la casa de copii. Sper că nu există oameni nebuni care să creadă că acești copii sunt excluși de pe listele de adopții pentru că la un moment dat au avut o familie adevărată.
Mă gândesc că cei cu afișul n-au trecut și această posibilitate pentru că este imposibil să faci un afiș care să cuprindă toate cazurile particulare (da, procentul de copii rămași orfani din cauza accidentelor este atât de mic încât pot fi considerate cazuri particulare) și să mai și vrei ca lumea să rețină toată polologhia de acolo. Din câte știu, rolul oricărui afiș e de a atrage atenția și de a oferi minime informații. Pentru detalii există pliante, broșuri, site-uri, instituții (personal, pe instituții nu m-aș baza).
Pe lângă situația expusă de tine, ar mai fi cazul în care părinții își iubesc copilul, sunt o familie adevărată, dar la un moment dat nu mai au posibilitatea materială de a-l crește și preferă să-l dea altcuiva care să-i asigure cele necesare unei vieți decente. Există mii de motive pentru care copiii ajung la casa de copii, dar asta nu înseamnă că le poți detalia pe toate pe un afiș.
Nu ma refeream la afis, ci la commentul tau, care parca necesita o mica clarificare 😀
Da, am acest obicei prost dea lăsa pe dinafară multe lucruri. Pe de altă parte, dacă ar fi să scriu/spun tot ce aș avea de spus în orice situație, aș scrie romane-fluviu. Pentru că mă abțin, merit un brifcor. Mai trebuie doar să inventeze cineva teleportarea.
Bine, m-am gândit și la aspectele enunțate de tine, dar pentru o mai bună vizibilitate asupra subiectului am preferat să devin avocatul diavolului.
Un copil se adopta greu dupa cate am auzit… mi sa face mila de acesti copii cand ii vad atat de mici si fara o mama alaturi.
Da, e dramatic!
Sunt o gramada de copii care au familie si nu sunt deloc fericiti.Nu faptu ca are familie il face fericit ci faptul ca familia aia sau cine are grija de el se poarta frumos,ii da incredere in el si ocazia sa duca o viata/copilarie linistita.
Nu mă pricep la psihologie, dar simt că ai un pic de dreptate.