Paradoxul adopției
Adopția este un proces egoist, acela de a-ți satisface nevoia de a avea un copil, proces ce are și o finalitate altruistă, prin aceea că-i asigură unui copil nevoia de a avea o familie.
Mă rog, adopția mai poate fi și un proces egoist bilateral, dacă e să ne luăm după introducerea de mai sus. Însă altceva doresc să subliniez, și anume că textul reclamei de mai jos mi se pare neinspirat:
Afiș pro-adopție la Carrefour Petroșani
Textul spune așa:
Un copil iubit este un copil fericit. Tu poți să îi redai zâmbetul unui copil care nu a avut până acum o șansă să simtă dragostea și grija unei familii adevărate. Adopția este o soluție!
Cu riscul să fiu rău, permiteți-mi să fiu cognitiv:
- Vreau să redau zâmbetul unui copil? Îi iau o ciocolată!
- Cum rămâne cu copiii care au avut o familie care s-a destrămat? Ăia nu-s în program?
Eu aș fi pus un text de genul:
Ești matur? Ești gata pentru un nou nivel al existenței? Adoptă un copil! Viața de cuplu va deveni mai interesantă, iar satisfacțiile personale sunt imposibil de descris. Îți dorești o viață împlinită? Adopția este o soluție?
Observați diferența de nuanță?
P.S. Se vede că am fost pe partea de vânzări (sales).
1. Adopția aduce o viață în care copilul zâmbește chiar și atunci când nu primește ciocolată.
2. Copiii care au avut o familie ce s-a destrămat au rămas cu unul dintre părinți. Dacă au ajuns la casa de copii, înseamnă că nu au fost iubiți, deci nu au avut o familie adevărată – așa cum scrie în pliant.
Mie îmi place mai mult textul de pe afiș pentru că apelează la emoții, la sentimente, pe când textul tău se adresează rațiunii. Iar o decizie de acest gen se ia cu inima. E plină lumea de oameni care calculează cum se va schimba viața lor cu un copil (născut sau adoptat) și uită că în primul rând trebuie să-l iubească.
P.S. Se vede că ai fost pe partea de vânzări (sales), nu pe partea de sociologie, psihologie și asistență socială.
„Dacă au ajuns la casa de copii, înseamnă că nu au fost iubiți, deci nu au avut o familie adevărată” – Si daca si-au pierdut parintii in urma unui accident, iar rudele existente nu au posibilitatea / nu sunt dispuse sa ii adopte?
Ajung la casa de copii. Sper că nu există oameni nebuni care să creadă că acești copii sunt excluși de pe listele de adopții pentru că la un moment dat au avut o familie adevărată.
Mă gândesc că cei cu afișul n-au trecut și această posibilitate pentru că este imposibil să faci un afiș care să cuprindă toate cazurile particulare (da, procentul de copii rămași orfani din cauza accidentelor este atât de mic încât pot fi considerate cazuri particulare) și să mai și vrei ca lumea să rețină toată polologhia de acolo. Din câte știu, rolul oricărui afiș e de a atrage atenția și de a oferi minime informații. Pentru detalii există pliante, broșuri, site-uri, instituții (personal, pe instituții nu m-aș baza).
Pe lângă situația expusă de tine, ar mai fi cazul în care părinții își iubesc copilul, sunt o familie adevărată, dar la un moment dat nu mai au posibilitatea materială de a-l crește și preferă să-l dea altcuiva care să-i asigure cele necesare unei vieți decente. Există mii de motive pentru care copiii ajung la casa de copii, dar asta nu înseamnă că le poți detalia pe toate pe un afiș.
Nu ma refeream la afis, ci la commentul tau, care parca necesita o mica clarificare 😀
Da, am acest obicei prost dea lăsa pe dinafară multe lucruri. Pe de altă parte, dacă ar fi să scriu/spun tot ce aș avea de spus în orice situație, aș scrie romane-fluviu. Pentru că mă abțin, merit un brifcor. Mai trebuie doar să inventeze cineva teleportarea.
Bine, m-am gândit și la aspectele enunțate de tine, dar pentru o mai bună vizibilitate asupra subiectului am preferat să devin avocatul diavolului.
Un copil se adopta greu dupa cate am auzit… mi sa face mila de acesti copii cand ii vad atat de mici si fara o mama alaturi.
Da, e dramatic!
Sunt o gramada de copii care au familie si nu sunt deloc fericiti.Nu faptu ca are familie il face fericit ci faptul ca familia aia sau cine are grija de el se poarta frumos,ii da incredere in el si ocazia sa duca o viata/copilarie linistita.
Nu mă pricep la psihologie, dar simt că ai un pic de dreptate.