Poetul a cobit
Lacome, plantele vă rumegă din fierul obosit Nu mai e nicio speranță, nu mai e niciun drum În cimitirul de vagoane fierul devine cenușă și scrum. Plimbarea voastră pe șine de fier aici s-a sfârșit.
Lacome, plantele vă rumegă din fierul obosit Nu mai e nicio speranță, nu mai e niciun drum În cimitirul de vagoane fierul devine cenușă și scrum. Plimbarea voastră pe șine de fier aici s-a sfârșit.
Sunt de acord cu ea, mai ales dacă va fi făcută conform hărții de mai jos. Dar, cu toată lipsa de modestie, trebuie să vin cu acea precizare care va arăta, încă o dată, că put de deștept ce sunt.
Berea tinereții mele. Și a părinților mei. Din păcate s-ar putea să devină istorie fiindcă în fabrica de la Hațeg acum se face Heineken. A fost o bere blândă, potolită și cuminte. Și nu o dată m-am pus cu 314ra2 sau cu un alt prieten să bem câte o ladă. Deh, bolile tiner
Duminică seara acceleratul 1766 era mai de grabă curat. N-au fost decât doi cerșetori și am văzut și o patrulă de poliție care s-a urcat de la Războieni verificând una-alta prin tren.
Speram să nu fie nevoie, Sebi având un trafic mai mare decât mine cu vreo 500%. Și totuși…
Când zăpada se topește, de de versanți încep să curgă adevărate pârâuri ce, pe alocuri, formează niște cascade foarte frumoase, unele de-a dreptul explozive, cum este și aceasta.
© 2007 - 2011 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design